Jurnal de Cluj

Am ajuns la Cluj aseara, imi era dor rau de orasul asta, m-a crescut pot spune...ce mai era de crescut la mine si cu siguranta m-a maturizat. Patru ani de Drept si de fapt am petrecut impreuna si unul de Psihologie, nu ne-am mai vazut de un an decat asa in trecere, iar acum m-am intors in vizita la el. E plin de mine orasul asta, unde ma uit ma regasesc...la banca pentru prima data cand a trebuit sa platesc facturi si am facut aproape o criza de nervi, pe bancile din centru pe care-mi relaxam picioarele obosite de la plimbatul zilnic, prin parcurile in care radeam cu prietenii, pe terasele unde am baut cafeaua intre cursuri, prin cluburile unde am intalnit tipul ala dragut din primul an de facultate, pe la restaurantele unde mancam in graba sau la o barfa cu prietenele. Ma vad in oameni, in studentii din primul an care au luat cu asalt orasul, plini de speranta, ii recunosc simplu pentru ca la fel de speriata umblam si eu pe strazi pana m-am imprietenit cu Clujul, in oamenii grabiti pentru a ajunge la intalniri, pe ultima suta ieseam si eu din casa, in cei relaxati care stau la soarele ce inca scalda cerul, relaxata stateam si eu dupa cate-o sesiune, in cei plini de draci care tipa la telefon, Doamne dar de cate ori am facut-o! Timpul petrecut impreuna l-a introdus in sufletul meu fara cale de iesire. E la fel de frumos si mai viu ca in orice alta perioada a anului. M-a coplesit de multe ori complexitatea lui dar mereu pana la urma m-a facut sa-l inteleg, mi-a sters lacrimi si mi-a desenat zambete pe chip, mi-a oferit impliniri si m-a pus fata-n fata cu dezamagirea. N-am uitat nimic din ce a fost si ma bucur ca pot sa cutreier locurile dragi si sa gandesc pur si simplu, dar acum zambesc la ceea ce a fost, chiar daca atunci durea sau simteam ca orasul ma strange, Clujule iti multumesc pentru contributia la ce sunt eu ca om azi, i'll be back!