Bucurestiul te schimba!

Cand ai de facut un drum de cateva ore bune si multe pana acasa, e un moment numai bun sa stai sa faci o retrospectiva a timpului ce a trecut prin viata ta in ultima perioada. Am implinit un an si 3-4 luni de cand marele Bucuresti mi-a devenit gazda. In toata aceasta vreme petrecuta pe strazile-i gri am invatat multe lucruri, am invatat chiar sa le dau culoare uneori. Mi-a adus bune si rele, momente fericite si clipe in care as fi pornit pe jos acasa si nu m-as fi uitat nici macar o clipa in urma. Vreau sa cred ca nu m-a schimbat prea mult, mi-a zis cel mai bun prieten al meu ca "Bucurestiul te schimba", el e unchiul meu si are 20 de ani de capitala dar totusi cand merge in Ardeal spune "merg acasa". Dar avea dreptate, Bucurestiul te schimba, am devenit mai ignoranta, mai atenta, mai responsabila si am invatat sa apreciez mai mult tot ceea ce viata mi-a dat pe tava sau cu ce m-a recompensat la finalul unei "batalii". Vreau sa cred ca nu mi-am pierdut esenta, l-am castigat pe acest oras la capitolul superficialitate, mi-am intarit dorinta de a avea ceea ce numesc implinire sufleteasca, o familie, pe care o doresc mai tare ca niciodata si nu in viitorul foarte indepartat, pt ca Bucurestiul mi-a aratat mai mult ca orice alt oras cum e sa ai +40 si sa plimbi in parc un copil ce abia isi gaseste stabilitatea pe picioare sau +30 si sa iti cauti perechea in cluburile de noapte. Bucurestiul mi-a aratat ca nu vreau sa ii amintesc unui tataie de tineretele sale, zambind fals pt ca are la mine un credit pt asta si m-a facut sa-mi doresc sa stau dreapta si cu privirea in ochii celor din jur, pt a obtine ce-mi doresc. Mi-a dus dorul la cote maxime, dorul de EI, parintii mei, care aici isi duc batranetea uitati si dorinta de a-i vedea mandrii, nu cu privirea inlacrimata ca odrasla a uitat tot ce i-a fost oferit si dusa a fost. 

Bucuresti, iti multumesc, nu te iubesc dar te tolerez si in urmatorul timp petrecut impreuna, las-o mai usor cu viclenia ca nu tine, stralucirea ta nu o sa ma faca sa uit educatia primita, ai vazut ca stiu sa iert, sa zambesc si sa cred, dincolo de palmele luate. Dar, iti multumesc pt infigerea picioarelor mele si mai tare in realitate! Sa nu uiti insa ca "oriunde ma duce valu' ma cheama la el Ardealu' " dar pana atunci iti incredintez viitorul meu apropiat!