Mi-am golit mintea de suflet.
Mi-am sters din suflet urmele iubirilor neimpartasite, neintelese, neimplinite.
Am pus in cui inocenta sentimentelor ce-mi stapaneau inima.
Am lasat sa spele lacrimile tot ce nu s-a priceput ratiunea sa cearna si vorbele sa desluseasca
Am asezat meticuloasa iertarea peste absolut tot ce-mi daramase pana si increderea in mine uneori si am ridicat din ruine zidurile indiferentei, unde incep sa ma odihnesc.
Am sa imbrac armura egoismului pentru ca am inteles ca cioburile sparte n-aduc noroc atunci cand sunt parte din tine.
Am sa-mi acopar chipul cu masca superficialitatii, pentru ca am observat ca asta tine la distanta lumea, sper ca astfel sa ramana doar oamenii ce pot sa vada dincolo de tocurile de 18.
Mintea-si gaseste undeva uitate acele vise in care eu eram suficienta si ce mai importanta.
Puterea imi zambeste senina, tinuta-n brate de incredere...lasandu-ma intr-o oglinda cu trecutul in care idealurile ma tineau de mana..
In care jocurile nu implicau pierderi de sperante..
Imi umplu sufletul de minte, de "tine minte"...ai iubit destul, odihneste-te!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ce zici?