marți, 5 februarie 2019

Raiul Infractorilor

   Romania in ultimii 2-3 ani se afla intr-o deriva totala. Bine, de 30 de ani suntem intr-o deriva, dar in astia ultimii, s-a accentuat cea a justitiei. 
   Nascuta si crescuta in Ardeal fiind, imi iubesc foarte mult tara, motiv pentru care n-a putut sa raman pasiva cand  vedeam cum o ceata de hoti, o dau degeaba. Am participat la proteste, d-alea in strada nu doar online, dar si la aceste din urma, in care imi exprimam parerile, deloc diplomat, pe paginile diversilor puscariabili aflati la putere. Nu mica mi-a fost mirarea cand am observat niste indivizi care ma luau la rost pentru modul de exprimare. Majoritatea ma intrebau daca am studiat expresiile respective, pe baza de morti, fa si altele din lexicul Limbii Romane, in facultate.
   Atunci am inteles ca ne meritam soarta. Atunci am inteles ca astia ne calca pe cap, dar pe noi ne intereseaza ce vorbeste fiecare despre cloaca politica, nu cum ne duc acei viermi de la putere, in stare de putrefactie.
  Am invatat multe in facultate, multe nu sau si mai multe le-am uitat deja. Ce stiu sigur ca am invatat e ca infractorii stau in puscarii. Probabil am lipsit eu de la cursul ala cu exceptii in caz de functii publice, ca deh, am mai ratat si eu niste cursuri.
   Va rog sa-mi scuzati delirul, bazat pe diploma aia cu care aveti voi treaba. Proasta de mine nici flori n-am luat la proteste. Nici copil. Nici caine. Si am mai si strigat #MUIEPSD!
   Cred ca UBB tre’ sa-mi retraga diploma, in timp ce poporul roman isi retrage singur dreptul la democratie, spalat cu sange, mult, in ‘89.
   Ramaneti cu bine, tovarasi!

vineri, 25 ianuarie 2019

Scrisoare


Draga blogule,
   Nu am mai povestit de o vreme buna, vezi tu, cine m-a facut om mare nu mi-a spus ca intr-o, zi goana dupa bani m-ar putea transforma intr-un robot -acasa-munca-acasa. Poate ca din cauza relaxarii care ma caracterizeaza, nu s-au gandit ca as putea ajunge in punctul acela. Cam asta am facut de cand n-am mai vorbit.    Am tras din greu pentru a dovedi ca pot si am dovedit. N-am renuntat nici macar atunci cand eu gandeam ca nu mai pot si poate nu e de mine, mi-am dovedit mie ca mai pot putin. Vezi tu, daca exista oameni care sunt judecati ca nu pot pentru ca provin din medii indoielnice, eu am fost aia care nu a putut in ochii multora, fara sustinere, pentru ca Dumnezeu a vrut sa nu-mi lipseasca nimic in viata si pentru asta oamenii m-au condamnat. Eu am tacut si am mers mai departe vrand sa-mi dovedesc in primul rand mie ca pot. Si am facut-o. Iar ce gandesc ceilalti e doar zgomot de fond.     
   Ce am invatat de cand n-am mai vorbit draga blogule, e ca oamenii sunt bolnavi de rautate. Am invatat faptul ca valoarea umana din pacate paleste in fata valorii banului. Am mai invatat pe propriile cicatrici faptul ca oamenii la care tii o sa iti provoace cele mai mari dezamagiri, la nivel uman, sa nu incurcam profesionalul, cu umanul, zic. Am invatat ca se cere mai mult cu cat oferi mai mult. Cel mai de pret lucru pe care l-am invatat a fost sa nu ma vand. Am ales sa fiu eu chiar si cu sumele pe masa, vorba cantecului. Am ales sa plec atunci cand nu mi-am mai gasit locul intre oameni fatarnici si meschini. Am inteles ca goana dupa bogatie te face rau si fals. Rautatea e cea mai grea boala a sufletului. A fost greu pana am inteles ca oamenii asa sunt, a fost greu sa incerc sa ii schimb prin valorile mele. Am inteles ca nu pot, nu are rost si intr-un final ca nu vreau. Fiecare isi merita soarta fix cum si-o croieste. 
   Fiecare o sa plateasca presurile trase de sub picioarele celorlalti cu monede a caror existenta nu o cunosteau. 
Sincer sa-ti spun mi-e mila pentru ei in ziua platii, dar multi o merita. 
In rest sunt bine. I-am iertat oricum, pentru ca linistea mea este nepretuita. Sper sa mai vorbim curand, draga blogule. 
   E liniste in sufletul meu.

marți, 5 ianuarie 2016

Be a lady

Vad tot mai multe femei care inceteaza sa fie femei. Vad din ce in ce mai multe femei dependente de ceea ce numim "iubire". Cand inceteaza sentimentele sa aduca frumosul si contureaza o teama, mai pot fi numite iubire? Atunci cand tot ce iti incearca sufletul sunt niste rasuflari gatuite ca al tau iubit barbat e (posibil din nou) cu alta dar tu cap de pluta fiind tii cu dinti si unghiile false de el, cum se numeste? Daca tot ce ai e o nevoie disperata sa ii verifici fiecare miscare pentru a putea ramane sigura de sentimentele voastre, unde sunt de fapt acestea? Iti spun eu draga mea, cand iubesti, nu neaparat ca disperata (ca tine, ca mine si ca fiecare o data in viata) NU ai cum sa vrei pe altcineva. Orice incercare de manipulare a individului pentru a-si tine chilotii si anume pe dansul, poate si o sa fie folosita impotriva ta, e ca si atunci cand te aresteaza. Pentru ca tu o sa fii vaca aia stresata si disperata care vez' Doamne ii fura viata (intre noi fie vorba, chiar o faci si iti spun pe propriile cicatrici faptul ca, rezultatele sunt fix alea pe care incerci sa le eviti) si despre care el o sa le povesteasca lor sau ei, dupa caz, iar tot ce faci tu e sa il ajuti, adica ii confirmi spusele prin faptele tale. 
Am fost si eu asa in tinerete, recunosc, sustin si semnez, iar de m-as putea intoarce in trecut m-as interna singura, azi mai repede mi-as taia o mana decat sa repet rahatul. Partea proasta e ca nu prea ai cum sa inveti decat pe persoana fizica si anume a ta, dar daca nu inveti, prieteno iti spun cu mana pe chilotii barbatului tau ca iti meriti soarta! 
Daca al tau exemplar masculin e usor sau grav nehotarat tu poti sa il ajuti sa ia o decizie intr-un singur mod, fugi fata mea manacand pamantul! Lasa eroina din tine care iubeste si iarta, o sa te bata intr-o zi, crede-ma! (De eroina ziceam). Lasa dragostea care iti repeta in capul cam gol acum ca altul ca el nu mai gasesti (baga un Doamne ajuta eventual)! Ignora orice gand la "vai dar cum dar avem atatea amintiri frumoase" sau "curva dracului, ea e vinovata", NU AJUTA, PROMIT! In primul rand, oricat de frumosi ar fi Louboutinii tai daca tu calci intr-un rahat, prieteno, put! In al doilea rand individa sau individele pot fi devoratoare de barbati sau virgine neprihanite, pot sti sau nu de existenta ta cert e ca nu au nicio datorie sa le pese (nu toti oamenii au suflete frumoase ca mine si tine, zic) singurul care are datoria sa nu iti faca rimelu' de firma sa curga e dobitocu de-l iubesti cu ardoare. Orice incercare a ta de a-l tine cu japca, din dragoste evident, e fara sens pentru ca daca dragostea ar fi existat statea el cumintel fara a avea nevoie sa fie ajutat.
Nu fi o penibilitate care inghite orice pentru a pastra aparenta unei fericiri, ea nu exista, e doar obisnuita care refuza sa te lase sa iesi din zona ta confort, teoretic, pentru ca practic lupta ta cu tine e continua iar singura victima o sa fii tu, doar tu!
Cioburile nu aduc noroc atunci cand sunt parti din tine!

joi, 10 decembrie 2015

Ti-am promis ca ai sa te intorci

Ti-am promis atunci ca ai sa te intorci si da, m-am tinut de cuvant. Te-am privit in ochi si ti-am zis ca
daca n-ai sa intarzii prea mult am sa te astept toata viata. M-ai crezut. Te-am mintit. Senina. Cum o faceai tu mereu, doar eu prind repede, iti amintesti nu? Te-am lasat sa pleci linistit si sa crezi ca o proasta o sa te astepte, ce n-ai invatat niciodata e ca prostia nu ma caracterizeaza. Doare nu? Nu, nu ma bucur, dar as minti sa-ti spun ca n-am cel putin o umbra de satisfactie.
Ce am omis sa iti spun e ca ti-am promis ca ai sa te intorci prea tarziu. Atunci cand eu mi-am pus tocurile si mi-am scos fizicul in lume, zambitoare. Atunci cand el a sters orice urma de tine ce mai exista din intamplare ratacita prin mine, m-am descurcat destul de bine si singura sa stii, desi s-a sters oja de cateva ori de la atata smotru. 
Atunci cand am deschis usa sufletului si i-am permis lui sa intre, ce crezi? Si-a lasat si bocancii la intrare, apoi mi-am dat seama ca facusem bine sa ii arunc pe ai tai, i-ai lasat la iesire. 
Te-ai intors asa cum ti-am promis, dar atunci cand eu dormeam linistita pe pieptul lui, se potriveste perfect, sa stii si asta. Atunci cand mainile lui imi dezordonau relaxate parul, ce pentru tine era atat de greu. Atunci cand telefonul a trecut pe silent si nu mai astept niciun apel pentru ca el doarme linistit langa mine si daca as fi vrut sa raspund n-as fi putut, pentru ca el imi acopera buzele cu sarutari sincere. Atunci cand m-ai vazut cu el de mana si pentru prima data in viata paream chiar fericita, vorba cantecului.  
De ce te-ai intors? Pentru ca eu ma tin de cuvant, pana la capat, atat de tarziu. 
Mi-am dat seama ca nu te mai iubesc atunci cand n-am mai putut sa scriu despre tine. Iar asta nu e despre tine, e despre mine si despre el si e tot ce-mi doresc, iar daca nu ma crezi haide sa te privesc in ochi si sa-ti spun, vei sti singur atunci, pentru ca altadata aproape asa te priveam si pe tine. 
Iti promit ca o sa fii si tu fericit. Si iti doresc. 
E timpul sa te reintorci la ale tale, sunt convinsa ca sunt la fel e multe si importante. 
Eu ma descurc, e liniste-n sufletul meu.




duminică, 23 august 2015

Nu mi-e teamă că n-ai să te întorci

   A trecut atâta timp..nu știu dacă e mult sau puțin dar știu că e suficient pentru a nu mai avea respirația întretăiată când mă gândesc la tine. A trecut timpul și nu mai am ochii sensibili la imaginea ta din visele mele.
   E mult sau puțin dacă încă mă gândesc la tine dar nu-mi mai vine să te injur? E suficent de mult pentru a te fi iertat de tot și totuși prea devreme pentru a te vedea fără să îmi amintesc și să privesc în gol. 
   A trecut timpul și nu-mi dau seama când exact am încetat să mai sper. Întoarcerea. Am dorit-o cum poate nu te dorisem nici macar pe tine până atunci. M-am rugat pentru ea. Am cerut-o. Și am obosit. E ciudat cum atât de multă răbdare și-a făcut apariția în mine. A răbda durerea. Când m-am gândit la ea, a trebuit să o caut nițel, mai respira rar și haotic iar eu tot mai bine.
   Nu mai mi-e frică, să știi, că n-ai să te întorci. Mi-a murit frica odată cu durerea. Cred că și odată cu visele. 
   Mi-e frică, dragul meu, că ai să te întorci când am să uit cum îți pronunțam numele, când am să zâmbesc gândindu-mă la tine, atunci când am să te pot privi în ochi senină și am să îți pot vorbi fără un nod în gât. 
   Mi-e frică să te întorci în prima seară când telefonul o fi trecut pe silent și eu am să mă odihnesc după atât de mult timp...sau în dimineața în care n-am să-l mai verific cum deschid ochii pentru că am să mă întorc liniștă pe partea cealaltă în brațele lui.
   Nu mi-e frică să nu te întorci, mi-e frică să te întorci prea târziu..."am mers zi și noapte cu iubirea în brațe...doar eu și un câine am îngropt-o.."

https://youtu.be/jTHvtEsT5e8