Altfel de interviu cu Codin Maticiuc

Nu vorbi fără a citi.
Ce m-a determinat să citesc această carte? Titlul. Ok și autorul. În ziua de azi ignorarea mediei este o obligație nu un drept, iar cum eu nu prea mă pricep la a-mi îndeplini obligațiile auzisem și de Codin vag, din presa. Controversele create în jurul ei mi-au alimentat și mai mult setea de a mă lămuri care e treaba de fapt, așa sunt eu Toma necredinciosul, până nu văd ochii nu cred. Am achiziționat-o, am lecturat-o. E o carte bine scrisă nu te plictisești răsfoind-o, dimpotrivă. Nu m-am simtit ofensată cum am observat că au făcut-o alții cititori dar mai ales necititori, până la urmă nu am ținut eu pixul ca să știu cât adevăr și câtă ficțiune ascunde, dar SF-urile nu-mi plac iar cartea mi-a plăcut deci tind să cred că e reală in mare parte. Oprindu-mă asupra acestui aspect, aș vrea să întreb autorul, din vasta interacțiune a sa cu diverși oameni din diverse colțuri ale lumii care crede că este sursa acestor "reacții adverse"? Care mie îmi par a fi tipic românești.
Codin Maticiuc: Reacții adverse cum le numești era normal să apară din motive din cele mai variate: autor cu o imagine proastă construită de presă unilateral in 10 ani, subiect controversat, limbaj vulgar mai puțin folosit de autorii români contemporani (excepție Telespan, Nedelea, Lupu), situația financiară a autorului semnificativ superioară celorlalți scriitor și altele.

Citind cartea, am observat o diversiune. Consumatorul acesta de suflete, îmi pare a duce o lupta interioară, iși ia vampirul propriul sufletul de la amanet când rămâne singur?
Codin Maticiuc: Eu cred că scrisoarea 13 evidentiază bine lupta asta deși nimeni n-a observant sau nu mă ntreabă. Din când în când deschid câte o carte să văd dacă nu cumva editura All n-a publicat decât primele 12.

Tocmai cea de a 13 a scrisoare a fost cea care m-a convins de substratul acestei carți, scăldată în huzurul vieții personajului care stârnește admirația, invidia și critica celor din jur, el îmi pare mie a striga pe tot parcursul poveștii "Sunt muritor, mai muritor decât am fost vreodată" așa cum o face alb pe negru în final. A fost simularea fericirii, imbracată într-o continuă petrecere încercarea vampirului de a nega nevoia existenței EI (destinatara scrisorilor) în viața lui pentru a fi cu adevărat fericit sau a fost fericit dar a realizat la sfârșitul “carnavalului” lipsa a “cu adevărat” când si-a găsit sufletul singur si tot ce consumase până atunci n-a făcut decât să îi adâncească această stare?
Codin Maticiuc: Asta rămâne la latitudinea fiecăruia. Nu vreau să iau cititorilor plăcerea propriei lor interpretări oricare ar fi aceea.

În acest caz, eu am s-o numesc o poveste de dragoste modernă, un ati cliseu perfect si binevenit pe piată, o realitate in care majoritatea se scaldă (la diferite nivele) dar n-au curaj să o recunoască. Consideri asumarea a ceea ce faci și acceptarea propriei persoane cu bune și rele, imbrăcate frumos în autoironie în carte, necesare pentru a conștientiza nevoile esențiale ale vieții?
Codin Maticiuc: Asumarea nu este necesară. Nici măcar mie. Este un simplu fapt, simplul stadiu la care am ajuns acum la 33 de ani.

Iți multumesc pentru timpul acordat și iți urez succes în proiectele viitoare.
Codin Maticiuc: Mulțumesc.