Ai aparut exact cand trebuia sau undeva p-acolo, chiar cand eram undeva pe la capitolul "a reinvata sa zambesti" si ai fost un profesor foarte bun, ma hlizeam ca proasta de multe ori, stiu! Au urmat cateva intrevederi care ma faceau sa-mi doresc mai mult, curmate usor de amintirea acelei parti sensibile din mine pe care o tin sub zavoare de cele mai multe ori, pentru ca face ravagii cand scapa si totusi te-am lasat sa arunci o privire, chiar unele examinari mai atente a ceea ce se afla dincolo de gratiile de fier ale prizonierei mele. Incepusem sa ne zambim fara masti si parca din ce in ce mai sincer, prinsesem curaj chiar sa discutam mai in gluma mai in serios subiecte serioase, imi inseninau ziua mesajele si telefoanele tale, cuvintele pe care eu le consider frumoase, glumele bune sau tampite ma faceau sa rad, asta era bine. Nu stiu cum s-a intamplat exact, da incepusera sa cada gratiile si sa evadeze pericolul si pe cand il plimbam amandoi prin libertate linistiti, am fost nevoita sa-l arunc la canal de data asta. A durut a dracu' de tare si tu stii, stiai la fel de bine si cand ai facut-o, doar n-a fost vreo culpa, a fost pefect intentionat. N-am sa iti scot ochii acum, pana la urma fiecare om face fix ce si cum vrea cu viata lui, dar eu nu am inteles atunci de ce faci ce faci cu a mea? Stiai sau banuiai ca incepusem sa cred. Oricum, iti multumesc acum, m-ai facut sa-mi dau seama ca sunt mai puternica decat credeam, capabila de mult mai multa intelegere si iertare, asta e bine, ma ajuta pe santierul omului din mine. Mi-ai dezvoltat si nivelul de urcare al nervilor si al rabdarii. M-ai facut in timp scurt sa traiesc si sa zac, m-ai facut sa cred ca sunt aproape de a realiza singurul CEVA care conteaza in viata.
Aproape ca suna ca o scrisoare de adio si nu, nu e asa, eu inca simt, cred si sper sa gasim drumul, dar mi-e frica iubite...sa nu fiu doar o alta promisiune pe care tu, n-ai putut s-o tii..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ce zici?