joi, 5 decembrie 2013

Despre una, despre alta...despre unii, despre altii

  Buna dimineata, soarele se chinuie sa coloreze putin cenusiul Bucuresti si imi da o foarte buna stare, ma
incarca cu energie pozitiva cred ca de aceea desi mi-am dat seama de schimbarile unor oameni din jurul meu totusi zambetu mi-a ramas pe buze. Asa cum am zis in postarea anterioara anul acesta m-am mutat la capitala :)) am parasit Clujul cu durere in suflet ca vorba aceea "Sufletul e la Cluj dar banii sunt la Bucuresti" si aici e vorba de banii din viitoarea mea profesie, ca sa nu intre unii cititori cu imaginatie mai bogata (se stiu ei) la mai stiu eu ce idei si am parasit Clujul cu speranta ca prietenii mei o sa ramana prietenii mei asa cum eu ii cunosteam, acei oameni cu care am impartit totul, bune, rele, farfurii, paturi, nopti albe etc. Dar cum deja cred ca stiti nu s-a intamplat astfel sau ma rog, indulgenta fiind pot spune ca nu cu toti. Unii ma mai suna din an in paste pe sistemul "ce faci? auzi voiam sa te intreb.." dar e bine si asa decat deloc, ma bucur ca pot fi de folos, altii nu ma contacteaza deloc si inca stau si ma gandesc pe care ii apreciez mai mult.
   N-ar trebui sa ma mai mire faptul ca unii uita sa te mai intrebe "ce faci?" te contacteaza cand au cate un "breaking news", cate-o curiozitate pe care doar tu o poti satisface, cate o intamplare mai putin fericita sau cate-o intamplare cu care spera sa crapi de ciuda, gen :)))) dar se asteapta sa le spui prieteni...totusi inca ma mira, pentru ca din cate am invatat eu in copilarie o prietenie nu tine cont de distante, de numarul cafelelor baute impreuna sau a cluburile batute impreuna. Asa sunt unii oameni, iar eu vreau sa le multumesc celorlalti, care indiferent de obstacole au ramas neclintiti, langa inima mea iar ei asa putini cum sunt, imi sunt indeajuns si uite asa incep sa cred in acel studiu psihologic care a dovedit ca omul cel mai fericit este cel care are intre 3 si 5 prieteni, pentru ca de cand falsii prieteni mi-au facut binele de a nu ma mai baga in seama, viata mea e mult mai linisita, energia mea e conservata si concentrata pe lucrurile importante, fara telenovelismele din care incercam sa ii scot si tot eu eram cea care cadea la mijloc, tipic.  E frumos sa lasi loc de buna ziua de dragul timpurilor trecute, dar niciodata sa nu lasi loc sa fii intors in trecut pentru ca asa cum se zice "istoria se repeta" iar un om care a uitat subit de tine, o sa uite iar cand i-ai rezolvat problema!
 
   Tot ce am inteles in acest timp e ca exista si acei oameni cu care nu ai avut nici o tangenta pana intr-un anumit moment sau mai putine sau abia va cunoasteti pot sa se dovedeasca mai aproape de tine si mai devotati decat cei carora tu le-ai tinut umarul la nevoie. Si vreau sa cred ca toate astea sunt bune, sunt de bine si nu vreau sa-i condamn pe vechii mei "prieteni" pentru ca poate nici eu nu am fost cea mai corecta mereu si cine sunt eu sa condam oameni? Tot ce pot sa fac este sa ii accept sau nu si spun cu mana pe inima ca mereu am sa beau cu placere o cafea cu fiecare care a fost candva acolo pt mine si cu mine asa cum eu am fost cu ei, dar niciodata n-am sa pot sa mai intind o mana mai mult decat sa imi ridic ceasca si sa-mi platesc partea mea de nota.
 

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Omul are nevoie de un vis pentru a suporta realitatea

"Omul are nevoie de un vis pentru a suporta realitatea" zicea Freud. Visul meu m-a aruncat intr-o mare prea
zbuciumata, in care totul este prafuit si trist. Bucuresti, orasul de unde Romania cica primeste ora exacta, mie mi-a dat ceasornicul peste cap si inca muncesc la reglarea lui dupa pulsul orasului. Prea mare, prea aglomerat, prea grabit in goana dupa a avea timp sa faci si altceva in afara de a fi mereu pe fuga, mereu nervos, mereu stresat. Oamenii alearga fiecare dupa ziua de maine cu capul in pamant, iar daca ii intrebi ceva din care ei n-au nimic de castigat se uita la tine de parca le-ai cere bani imprumut sau cativa ani din viata. De unde vin eu, orasul traieste prin oameni, nu oamenii prin oras, iti ofera un zambet si o vorba buna, de unde vin eu oamenii privesc inainte si in sus, nu in jos, spun "te rog frumos" si "multumesc", nu trec prin tine cu privirea. Aici cuvantul "prieten" este inlocuit de "tovaras" cu care tre sa te bucuri daca apuci sa te vezi o singura data pe saptamana, care nu prea are voie sa iti ceara ajutorul si nici n-ar indraznii de altfel, pentru ca s-a nascut, cred, constient de faptul ca fiecare e pentru el si principiul "de ce sa moara capra mea cand poate murii a vecinului" e lege. Aici singuratatea, nu e o stare de spirit, e un mod de viata si fiecare pare sa fie fericit cu el insusi. Aici familia se contacteaza o singura data la cateva zile si "acasa" poate fi denumit linistit un fel de hotel, in care intrii seara sa-i vezi pe restu mai obositi ca tine si cu care te-ai obisnuit ca si cu vecinul de laga camera ta, cu care se intampla sa va mai vedeti cand intrati sau iesiti din locatie. De unde vin eu familia e sfanta, ei sunt cei care te asculta si te sprijina nu cei care iti distrug si ultimul nev ramas semi-intreg pe acea zi.
De 3 luni incerc sa inteleg acest stil de viata si sa ma acomodez cu el, lucru care evident nu s-a intamplat si m-am resemnat cu ideea ca nici nu am sa reusesc aceste performante pentru ca eu am fost crescuta cu prieteni, familie, intelegere, dragoste, nicidecuum cu singuratatea care ma copleseste acum si ma hranesc zilnic cu gandul ca timpul trece si peste ceva vreme o sa ma intorc implinita la a doua mare dragoste a mea, Clujul, care m-a adoptat prietenos, m-a crescut, m-a educat, m-a maturizat si m-a lasat intelegator sa ajung la mama acasa cand relatia noastra mai scartaia, primindu-ma inapoi cu aceeasi caldura de fiecare data, iar cand o sa ma intorc o sa-l iubesc insutit mai mult, pentru tot ce mi-a oferit in 5 ani de zile, pentru ca m-a invatat sa fiu om, pentru ca mi-a oferit un vis ca sa pot suporta Bucurestiul si pentru ca o sa traim fericiti impreuna pana la adanci batraneti.

miercuri, 17 iulie 2013

BAU!

Dupa cateva secole m-am intors :)) am avut o perioada super extra mega aglomerata sau mai pe scurt, am fost aglomerata :)) licenta, a doua facultate, invatat pt INM ca deh daca tot mi-am frecat coatele si mi-am distrus nervii in Facultatea De Drept, de ce sa nu moara si cei ce au mai ramas in acelasi domeniu?  :D
M-am mutat din Cluj si mi-e cam dor de el, dar tot cel mai bine din lume e la mama acasa unde momentan am scapat de ganduri gen "hhh iar s-a terminat mancarea, oare eu ce mai imi ung pe paine azi?" :))) ca studentul, nu din lipsa de fonduri sau din cauza ca, intre noi fie vorba cam afona in bucatarie sunt, dar nu in halul in care sa mor de foame, deci eliminand aceste motive, lenea era motivul principal, sub principalul pretext ca am de invatat si n-am timp :)) dar care student n-a experimentat aceste minunate stari, amestecate cu cate o criza de nervi la telefon la saraca mama ca eu nu mai pot ca eu m-am saturat ca eu nu mai vreau scoli si-mi fac bagajul si vin acasa :D dar timpul a trecut..5 ani care nu stiu cum au plecat in halul asta de repede dar ideea e ca nu-s. Clujul s-a dus cu ei, dar ma intorc eu la el in 2-3 ani, acum ma pregatesc iar de plecare spre Micul Paris, minunata noastra capitala europeana, Bucuresti. Va marturisesc ca nu imi vine sa ma urc pe pereti de fericire, mie nu-mi place acest oras, fara sa jignesc pe nimeni, dar nu e chiar orasul viselor mele, dar vorba aceea de amorul artei asta-i treaba.
Mi-e dor de prieteni, mi-e dor de plimbari la ceas de seara prin centrul Clujului, mi-e dor sa mai copilaresc, dar vreau nu vreau incet incet trebuie sa intru in lumea oamenilor mari :( si nu e roz deloc. M-am despartiti in tot acest timp de oameni dragi, care nu credeam ca o sa plece fara ca macar sa mai intrebe din an in paste "ce faci fraera? bine? traiesti?" eu incerc de cele mai multe ori sa pastrez relatiile cordiale si caut oamenii dar nu insist sa zic asa, atunci cand vad ca pt ei nu prezint prea mult interes si ce a fost a trecut, pe principiul "tineretea s-a dus cu anii" gen :))) dar mi-am facut si cativa prieteni noi, care chiar dau mai mult de 3 lei pe mine si pt asta le multumesc si astept sa ne revedem oricand ca si cand ieri ne-am vazut ultima data.
Cu dragostea la fel :)) tot el si tot eu, ba plec eu ba pleaca el dar amandoi ne intoarcem de parca n-am plecat niciodata si inca tine, sa zic, dar asta nu e o prioritate momentan pt mine, caci vorba aia un om iti poate creea surprize si dupa o viata impreuna deci nu-mi bat capul cu luucruri pe care nu le pot controla :D
Acum m-a luat somnul si am sa ma pun alene, admirandu-mi iubitul in noul sezon SUITS, apropo, serialul asta merita vazut, fetelor cu conditia sa nu va indragostiti de Harvey :))))
Noapte buna! :*
P.S: poza e cu dedicatie, detalii in sezonul urmator! :)))