marți, 23 septembrie 2014

As da "Delete" dar nu gasesc tasta

Incerc acum sa imi gasesc cuvintele pentru a le lasa sa vorbeasca despre tine sau despre ceea ce
credeam ca insemnam noi. Cand te-am intalnit, dintr-o vrere a destinului, am crezut ca toate rugacinile mele au ajuns la destinatie si tu erai raspunsul. Pareai sa imi oferi acea liniste si acel echilibru care parusera sa-mi uite adresa de ceva vreme, culmea, au gasit-o tocmai p-aia de Bucuresti pe care la ora respectiva si eu faceam eforturi sa mi-o amintesc. A decurs totul normal as spune, am resimtit atunci fiori pe care imi era destul de teama ca o sa treaca ceva vreme pana sa imi cutreiere simtirile. M-am simtit iubita si protejata, Doamne...iti mai amintesti cat ti-am multumit pentru el? Ai ambalat frumos toate rugile mele si le-ai lasat sa prinda viata prin el si pentru asta Iti multumesc si acum. Mi-ai promis atunci multe, frumoase toate, m-ai facut fericita ca nimeni alta, mi-ai fost alaturi si m-ai sprijinit si pentru asta iti multumesc. Doar ca viata urma sa-mi arate in scurt timp ca povestile cu zane sunt doar in capul meu, a durut atunci ca dracu' de tare, atat de tare ca sincer, daca erai in fata mea sigur sigur te nimerea ceva-n cap. Inca nu stiu ce a durut mai tare, greseala sau minciuna de dupa, oricum tine-ti minte dragi barbati, noi femeile iertam mai usor tradarea fizica, decat ce emotionala, adica daca mergi din club cu una probabil sa te ierte dar atunci cand se intinde pe trei luni de exemplu ramanem fara puterea de a intelege si ierta. Si totusi m-am luptat atunci cu mine, pentru tine si te-am iertat, esti primul pentru care mi-am incalcat acest principiu si nu-mi pare rau, am invatat sa iert si sa plec data viitoare, daca nesansa o sa ma mai puna fata-n fata cu astfel de situatie. De ce sa iert si sa plec? Pentru ca tu, m-ai facut sa inteleg ca oricat bine i-ai face unui om, un singur rau ajunge pt ca el sa uite restul. Sa stii ca e nedrept sa judeci un om dupa o perioada destul de lunga in care timpul a fost al vostru, din perspectiva ultimei perioade mai putin fericite din viata lui. Dar nu mai conteaza asta. Sa stii ca lucrurile alea mari de care vorbeam noi, cer multe sacrificii, mult sprijin, multa rabdare, multa intelegere si multa multa lupta in doi, nu unul impotriva celuilalt. Daca dai bir cu fugitii cum se zice atunci cand pamantul iti fuge de sub picioare, ai sa ajungi si tu morman la un moment dat.
N-am sa vorbesc urat de tine stii de ce? Pentru ca atunci ai fost ce mi-am dorit si poate ai mai fi putut fi...dar poate asa trebuie sa fie si nu cum mi-ai promis odata...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ce zici?