joi, 25 iunie 2015

Mi-e dor de tine..

   Buna dragul meu, a trecut ceva timp de cand nu ne-am mai vazut si parca nu-mi vine sa cred ca totusi viata merge inainte pentru ca totul era ruinat si fara sens cand s-a facut liniste, imi amintesc primele zile petrecute impreuna cand totul era simplu si frumos iar apoi brusc imi trece prin minte ultimul moment si-mi taie respiratia.
    Uneori ma gandesc la tine si vorbesc de tine cu un nod in gat si privirea in pamant...inca. Alteori cu veselie  si drag iar apoi imi amintesc cat a durut, cate au durut si totusi cate au fost atat de frumoase. Inca ma gandesc cu melancolie la viitorul pe care-l gandeam si conturam zambind amandoi iar apoi imi intuneca privirea greseala ce a durut atat de mult si ciudat e ca doare mai tare absenta, era chinuitor sa te privesc si sa te imaginez gresind dar atat de linistitor ca erai acolo si voiai...voiai sa fie bine, voiai sa cred inca, voiai sa fim iar eu voiam sa nu mai doara pentru ca restul parea atat de simplu. As putea sa-ti spun multe motive pentru care am simtit si multe pentru care te-am urat de atatea ori si realizez ca atunci cand apar motivele se produce declicul. Cand incepi sa cauti omului motivele pentru care il iubesti ceva nu e bine, pentru ca iubirea nu are fundamente, iubesti pentru ca iubesti si atat. Inevitabil apar motivele pentru care nu ar mai merita sa ramai si balanta aici nu-ti mai apartine, apartine idealului. Dar totusi ramai, pentru ca idealul nu mai e ce era candva si incepe sa prinda fiinta prin celalat, dincolo de discutii raman intelegerile, dincolo de certuri raman impacarile, dincolo de reprosuri raman momentele de perfecta armonie in care puteai sa juri ca sunteti unul si acelasi.
   Se intampla din pacate ca doi oameni incompatibili sa se indragosteasca si sa lupte atat de mult ca nu-si dau seama cand lupta nu mai e impreuna si inpotriva. Aceste povesti sunt cele mai frumoase si cele mai dureroase, pentru ca in ele dai totul, lasi totul si schimbi tot ce nu credeai vreodata ca ai fi capabil, incalci orgolii si principii...renunti la tine si traiesti pentru celalat.
   Mi-e dor de tine...de noptile pierdute la filme si plimbari, de povestile despre familia noastra in care copiii trebuiau sa aiba ochii mei, de certurile care se terminau prin imbratisari si totul parea rezolvat, mi-e dor chiar si de indeciziile tale referitoare la viata ta la care imi dadeam ochii peste cap, mi-e dor de povestile despre nimic si contrazicerile despre orice, mi-e dor de linistea capului meu pe umarul tau, de mana care se juca cu parul meu, mi-e dor de mainile mele masandu-ti tamplele, mi-e dor chiar si de drumurile atat de obositoare pentru noi...mi-e dor de o atingere, de un sarut, mi-e dor pur si simplu sa te privesc...
   Mi-e dor de noi...