Te intrebi daca te iubeste?

   A trecut timpul in doi de o perioada si totul parea ca e pe drumul cel bun, dar usor, usor, drumul se

transforma in carare si e tot mai ingusta parca. Te straduiesti cum stii tu mai bine sa readuci totul la acel ceva ce insemna bine, , incerci sa faci mai mult, mai bine, mai frumos.
   Ai inceput sa reduci apelurile, sa limitezi discutiile la "ce faci? bine, te iubesc", chiar daca ramaneai cu atatea raspunsuri neprimite, pentru a oferi spatiul care pare sa-i lipseasca.
   Ai intrat chiar si in bucatarie, nu, nu sa-ti faci cafeaua ci sa pregatesti un fel sofisticat de mancare cu entuziasm, reteta e de fata, muzica se aude usor in fundal, iar tu te rogi sa nimeresti cantitatile si faci asta cu un zambet tamp pe fata, gandindu-te la aprecierea lui, daca nu pentru gust, macar pentru gest, facut din dragoste pentru ca tot cartofii prajiti de la miezul noptii sunt mancarea ta preferata. Tampito, il crezi bolnav? Vrei sa-l otravesti cumva? Mananca tu prima, poate te ia salvarea, altfel nu isi intelege ce cauta tot ghiveciul ala fara coada si cap si de ce ar trebui sa se bucure pentru el?
   Activitatile le desfasori singura, pentru a nu se simti sufocat si pana la urma la ce atata timp petrecut impreuna? E ok si daca va vedeti o data pe saptamana, doar nu esti nevasta sa si aveti toata viata inainte sa va saturati unul de altul. Orice vrei tu e prea mult si la momentul nepotrivit si orice moment e nepotrivit, pentru ca el nu ti-a intors propunerile si nici nu le-a negociat vremea si pana la urma l-ai tarat dupa tine la cumparaturi zilele trecute sau la un fel de film nereusit, deja devii nesimtita si aglomeranta cu atatea pretentii.
   Subiectele de discutie sunt neinteresante cand sunt deschise de tine, dar daca ce te intreaba el e fara raspuns nu-i oferi sprijin si nu intelegi. Dar tu continui sa dai, sa faci, sa incerci sa explici, sa arati si tot ce primesti e un amalgan de intrebari, a caror raspuns nu o sa vina din partea cui trebuie, pentru ca "ar fi trebuit sa-l cunosti deja", pentru ca vrei sa-i controlezi viata ca te intereseaza atatea, pentru ca nu e treaba ta pentru ca fiecare e cu viata lui si deja semeni cu ma-sa, iar asta e tot ce el cauta sa evite in viata.
   Prin tot ce faci tu vrei doar sa-l apropii, sa-i arati ca vrei, ca simti, ca faci, dar probabil o sa auzi ca totul se invarte in jurul tau si te dai lovita, esti o fetita rasfatata care sufera de ea probabil, altfel nu intelege de unde atatea curiozitati, esti control freak iar el e barbat, nu catel, el merge si vine unde, cand si cu cine vrea iar treburile astea nu te privesc pe tine si tot ce trebuie tu sa faci e sa crezi orbeste.

  Pareati sa stiti ce aveti de facut, parca nici n-a trecut mult de cand totul era bine si viitorul sigur, dar a trecut destul sa se nasca intrebari...oricate intrebari ai avea raspunsurile pot fi nenumarate, dar daca ai ajuns sa te intrebi daca te iubeste, raspunsul e unul singur, NU, NU TE IUBESTE, PENTRU CA DACA TE-AR IUBI, NU TE-AI INTREBA!

Noi, femeile.

Noi, femeile, aici vorbesc de femei nu de purtatoare de vagin "cumparate" sau "platite" pentru o relatie, va primi pe voi cu sufletele curate, unii intrati fin si lasati pantofii la intrare, altii intrati cu bocancii jegosi, dar oricum intrati noi va pastram, curatam chiar ca sa va facem sa intelegi ca vrem. Va pastram pentru ca noi, femeile, nu avem o lista de optiuni, pe care o exploatam si apoi tragem lozul castigator. Cand o femeie te alege pe tine, se prea poate sa fie altii care ar alege-o pe ea, dar ea a ales deja si asta e tot ce conteaza.

Noi nu ne implican treptat, dragi barbati, trebuie sa intelegeti ca noi ne cam aruncam cu capul inainte si riscam totul pe o carte, stiu, e gresit, dar vremurile ne obliga, pentru ca voi sunteti ispititi la fiecare colt de atractii, care se poate sa fie mai frumos ambalate decat noi si atunci compensam prin a va oferii partea aceea de care oricar negati, aveti nevoie. Sentimente. Le aratam. Le spunem. Le sustinem cu fapte. Ca sa va ajutam sa le treziti pe ale voastre. 

Noi ne daruim si o facem cu totul, nu cunoastem jumatati de masura cand pe cantar e dragostea, va dam toata atentia si trecem restul pe planul doi. Stiu, e gresit si asta, dar asta facem noi pentru ca stim ca restul poate fi construit impreuna. 

Noi ne deschidem si va aratam toata lumea noastra, asa cum e ea cu bune si rele, in care locul vostru e la loc de cinste. 

Tot ce facem noi va ofera putere. De care multi faceti abuz. Incep sa apara conditii, cereri tot mai multe si sacrificii pe care trebuie sa le facem pentru ca voi sa va hraniti egoul de barbati. 

Dragi barbati, o femeie nu e un accesoriu care trebuie sa atarne frumos la bratul vostru, sa taca si sa indeplineasca anumite conditii. 

Noi, avem nevoie de comunicare, sa ne fiti prieteni inainte de toate, sa ne aratati ca increderea defineste relatia cu voi, sa ne apreciati ca ne straduim sa fim pentru si ca voi, pentru ca oricat am nega noi, fiecare ne straduim sa facem asta. Noi avem nevoie de iubire, de cuvinte frumoase, de gesturi care sa tradeze ceea ce noi asteptam sa primim. 

Oricate motive ne dati sa plecam, unul singur pentru a ramane pentru noi e hotarator. 

Oricat gresiti iertam. Oricat ne alungati , ramanem si asteptam. Oricat de stresante parem, noi chiar ne facem griji. 

Oricat ne-ar durea, noi va iubim, cand va iubim. 

Noi, femeile, va dam totul pentru ca la sfarsit sa plecam goale de esenta, nici n-am putea pleca altfe, intrebarile "daca ar fi fost..", "cum ar fi fost..", sunt prea grele ca sa le caram cu noi, d-aia stam pana la ultimul raspuns, faptic sau verbal, explicam, plangem si plecam. 

Noi nu stim alfel. 

Gânduri de la miezul nopții

   E atât de liniște, îmi pot auzi fiecare gând în parte, cu povestea lui. Sunt
foarte liniștită în ultima vreme deși am pierdut mult în timpul asta. De la oameni pentru care aș fi luat-o de la capat ori de câte ori ar fi fost nevoie, la sentimente pe care nu credeam ca le pot avea, chiar și bucăți din mine. 

   M-am intrebat și mă întreb încă uneori cine sau ce sunt eu. Sunt un amalgan de simțuri, un dezastru ambalat frumos și asta nu datorită mie, da, de ambalaj vorbesc. Sunt iubire și ură, dezlănțuite și nu știu care domină. Sunt propria-mi liniște și cel mai zgomotos război iar victimele sunt numeroase și cea mai importantă dintre ele sunt eu, pentru că eu rămân mereu, să adun după mine și după voi. Sunt încrederea oferită pe nerăsuflate celor din jur și deznădejdea răsplătită de ei. Sunt adevăr și minciună, niciodată invers, iar aici depinde de tine, tu care ai să te bucuri de mine în cele mai bune momente ale mele dar să nu mă întorci împotriva ta, crede-mă, mă poți concura dar nu mă poți bate în relele pe care ai putea sa le provoci. Sunt dăruință și furt, în formă calificată, iar la ultimul îmi iau singură dobânzile și puțini își permit să le plătească.

   Gânduri de la miezul nopții...în care mi-e dor de voi, cei morți și îngropați în viața mea, în care aș lua-o de la capăt pentru fiecare în parte și aș face la fel chiar dacă aș ști rezultatul dezastruos, în care aș face mai mult sau mai puțin rău, dar aici aș schimba doar personajele, în care v-aș ierta pe toți din clipa în care v-ați împuți, să nu mai trebuiască să vă îngrop, în care aș iubi mai mult și v-aș păstra pe toți, în care dacă m-ați mai vinde, ar costa prea mult pentru voi și n-ați mai putea, după care eu v-as da degeaba, ca să vedeți cum e, în care v-am iertat pe toți, iar pentru voi asta e răul suprem, pentru că astfel v-am luat puterea asupra mea.

   Sunt prostie multă, adunată, iar voi știți de ce. 

   Sunt tot eu, dar voi nu mai sunteti. V-am pierdut pe multi, dar m-am pastrat pe mine și pe cei ce au ales să rămană. Mulțumesc vouă, tuturor.

   E liniște în mine. 

Mi-e dor de tine. Te iubesc. :)