sâmbătă, 28 iunie 2014

Eu si demonii mei

Nu stiu daca s-a intrebat cineva, candva, cati demoni traiesc in el. Da, demoni. Eu am trei, bine am mai
multi, dar astia trei sunt cei mai grei. Primul si cel mai important as spune e ratiunea, asta ma chinuie rau si nu se lasa pana nu despica firu-n patru..patru sute, pana nu ajunge la logica lucrurilor nu o pot sa la pace cu el de nici o culoare. Era cel mai mare dusman al meu la un moment dat, dar apoi am invatat sa convietuim si nu de putine ori am ajuns sa ii multumesc. M-a impins de multe ori la dorinta de razbunare, la fel de multe ori i-am sartisfacut-o, ba chiar uneori i-am aratat ca sunt capabila de mult mai mult decat credea el. M-a impins de destule ori la ignoranta si la un moment dat il ignoram chiar si pe el. Si nu in ultimul rand m-a tinut strans de mana de suficiente ori, incat azi, sa par cel putin inca, intreaga la minte. Al doilea e iubirea, aia crunta nu asa "sunt indragosita de viata" gen. Asta se afla in stare letargica de multe ori, dar de la fel de multe ori m-a pus in situatii la care nu m-as fi astepta, placute si mai putin placute dar mi-a jurat ca intr-o zi, cand el o sa vrea, o sa-i vand sufletul...inca astept si e singurul caruia l-as vinde. M-a lasat sa plang de atatea ori incar uneori si el se mira ca mai am lacrimi, m-a ridicat pe cele mai inalte culmi ale fericirii..partea trista e ca m-a cam uitat acolo si a luat scara la plecare iar aterizarea mea a fost cam fortata de fiecare data, dar si-a intins o mana, sa-mi dea o palma dupa ceafa sa ma trezeasca la realitate de fiecare data si m-a facut sa rand amintindu-mi "tampit-o n-a venit inca momentul, cand o sa vina, fii sigura ca o sa fie cineva sa te tina de mana la coborare". Iar al treilea e cel mai viclean si am inteles ca se numeste ceva de genul "al saselea simt". Asta incurca itele cel mai rau celor dinaintea lui. Asta m-a educat si mi-a dezvoltat instinctele. Primul instinc in general. Bine, pe el in urasc. Mereu cand credeam ca apele s-au linistit imi trimitea o adiere care ridica valul adevarului. Si-l urasc pt ca mereu mi-a aratat realitatea cand ma imbatau ailalti doi. M-am obisnuit cu ei, cand se inteleg nu le-as mai da drumul, dar cand se iau la harta devine un fel de triunghiul bermudelor unde risc sa ma pierd...dar intr-un final realizez ca sunt doar ei, facand misto de mine...tinandu-ma intr-o continua stare de evolutie si am inteles n-as fi ajuns nicaieri fara ei...rationati cu iubire, iubiti cu ratiune si niciodata, dar NICIODATA nu va indoiti de al saselea simt..

vineri, 20 iunie 2014

"Ci ne izbaveste de cel RAU"

Atunci cand oamenii te mint, te inseala sau te ranesc in orice mod, prima reactie este sa te victimizezi si sa-i
condamni. Si e normal, pentru ca nici o durere nu este mai mare ca si durerea sufleteasca. In prima faza o sa stai sa te gandesti unde, cu ce, de ce si daca ai gresit cu ceva. Probabil ai facut-o, toti suntem supusi greselii, important e sa realizam asta, sa incrcam sa indreptam si  cel mai importat sa regretam sincer si sa ne straduim sa nu o mai comitem. Cand ne gresesc ceilalti, ceea ce conteaza este sa incercam sa ii intelegem si sa incercam sa iertam, din suflet. E greu sa nu-ti pierzi cumpatul, e greu sa nu cobori toti sfintii atunci cand simti ca o bucata din tine se rupe parca si ai uitat sa iti iei analgezicele, e greu sa intorci si celalat obraz. Cel mai rau e ca pt durerea sufleteasca nu exista tratament, de fapt exista, doar ca el tine de ficare dintre noi si trebuie sa "mori" de cateva ori pana inveti sa ti-l administrezi. In timp o sa inveti sa iei lucrurile ca atare, sa le privesti din exterior ca un observator, sa le cantaresti pe talerele raului si binelui ca si cum nu te-ar viza direct, vazand care atarna mai greu fara a socoti ranchiunea. Daca binele inclina balanta, socoteala e simpla. Daca raul inclina balanta, nu judeca, incearca macar. Nu arunca cu venin in jurul tau, pentru ca o sa ajungi sa te otravesti singur, probabil o sa ajungi sa si regreti ma tarziu cand rana o sa se vindece si o sa realizezi ca nu merita atata consum de enrgie. Vei vrea sa crezi ca a fost doar o intamplare nefericita si ca sigur nu o sa se mai repete si se prea poate sa fie asa, oricine merita o a doua sansa se spune, dar daca iti da cu virgula si nici in al 12 lea ceas lucrurile nu par a fi pe roze, e important sa pleci, sa stii cand sa faci asta, altfel iti asumi riscul de a deveni la fel ca si cei pe care ii condamnai ieri, pentru ca instinctul de autoconservare umana tinde sa fie capabil de orice pentru a-si pastra integritatea. O sa vrei sa ramai, sa ii intorci "lectia" nimic mai gresit, cu siguranta o sa simti efectul de bumerang a ceea ce ai facut, la un moment dat si crede-ma, cand se intoarce o face cu o intensitate insutit mai mare pt ca sentimentul de culpabilitate este unul dintre cele mai cumplite, te erodeaza pana la ultima suflare.

 Daca-ti vine greu sa pleci, incercat fiind de toate trairile si instinctele de mai sus, gandeste-te ca poate este modul lui Dumnezeu de a ne raspunde la cerinta "Si nu ne duce pre noi in ispitaCi ne izbaveste de cel rau". Iar daca ramai, fii cu luare aminte ca "...ne iarta noua gresalele noastrePrecum si noi iertam gresitilor nostri"

joi, 19 iunie 2014

De Vazut





Nu putea fi postat mai la fix documentaru' asta decat acum. Ieri un individ (pe facebook, la o poza postata de mine cu referire la divinitate), mi-a zis ca nu sunt prea desteapta si ca sunt manipulata daca cred in Dumnezeu. Azi un alt individ m-a intrebat de ce am pomenit-o e ma-sa individului de ieri. Prima data l-am intrebat daca-s frati, sa vad daca e comuna, ma-sa, a zis ca nu, da avea dreptate ala, in momentu ala l-am blocat si pe el, ca eu vreau sa raman asa proasta cum sunt, n-am nevoie sa vina genii ca ei si altii sa imi "caste ochii". M-am mai intalnit cu savanti d-astia de traiesc ei de la facerea lumii incoace si stiu cum a luat viata tot ce e pe Pamant si vreau sa ii rog sa ma scuteasca de acum inainte. Nu ma intereseaza ce inteleg ei prin Dumnezeu, crestin, biserica sau altele, cred doar ca daca vii sa-mi spui ca sunt spalata pe creier pt ca incerc sa duc o viata cat mai linistita si sa am sufletul cat mai impacat, prin faptul ca vreau sa cred ca exista cineva dincolo de dimensiunea asta obscura, numiti-L cum vreti, am dreptul s-o pomenesc pe doamna ma-ta! In primul rand, prietene pt ca nu e problema ta in ce cred eu, ca eu pot dormi noaptea de grija credintei tale deci te sfatuiesc sa faci la fel, si in al doilea daca eu cred si EL nu exista, n-am pierdut nimic, dar prietene, daca tu nu crezi si EL exista, ai pierdut tot! P.s: de vazut documentarul, intre doua meciuri de cupa mondiala, gen! :))))

miercuri, 18 iunie 2014

Aproape oameni

Omul a fost creat astfel incat sa poata realiza lucruri marete, Dumnezeu i-a dat creier, constiinta si
suflet, ca sa se foloseasca de ele in scopul de a-si face un rost in lume. Din pacate observ tot mai des ca omul, a inteles sa-si foloseasca aceste inzestrari impotriva propriei persoane atunci cand creierul ii sta in loc, sufletul se vinde iar constiinta nu are nimic impotriva! Azi merge cam pe sistemul arati bine, produci bine si ma refer la ambele sexe. E adevarat ca nu imi pare nimic mai josnic decat o femeie care cauta o relatie de compromis pe critetiile: bani, nume, pe cat posibil sa nu misc un deget toata viata, dar la fel de adevarat e ca nici barbatii care accepta asta nu imi par mai presus decat ele, pt ca da, ambele "parti" stiu "cat e ceasul". Mai sunt unele care in acest scop mai trantesc si cate un copil, e aici e adevarata problema, pt ca acesta o sa fie folosit ca "unealta" de "parinti", cand ei sunt foarte constienti ca se complac de fapt si incep sa creada ca nu reprezinta nimic fara celalt si nu din cauza calitatilor ce ii inzestreaza ci din cauza "avantajelor". Lui ii convine, ea e proasta care daca ii "bagi bani" tace si face unde mai pui ca si grijeste de copil? Aproape ca ii poate ridica statuie. Ea e satisfacuta ca afara de schimbat scutece si shopping nimic nu ii incurca ziua, poate cate o "prietena" care vine sa se mai "bucure" impreuna cu ea. Aici incepe declinul societatii, familia ar trebuii sa fie locul unde valorile se invata nu se distrug, unde puterea exemplului trebuie sa fie mai mult decat pozitiva, trebuie sa fie motivationala, unde capacitatea de a realiza ceva ce sa iti dea satisfactie in viata, nu sa traiesti doar pt a face umbra pamantului, trebuie data din ambele parti. Daca nu o sa obtinem societatea care o avem azi, unde conteaza ce ai, ce ai "realizat" si nu cum! Iar intr-o zi...mai devreme sau mai tarziu creierul o sa se trezeasca, sufletul o sa se zbata si constiinta o sa cedeze si credeti-ma, nu poate exista pedeapsa mai crunta, decat acea de a nu te mai intelege de nici o culoare tu pe tine!

sâmbătă, 14 iunie 2014

Lumea de azi si "valorile" ei


Observ tot mai des ca se confunda in ziua de azi aspectul fizic si caracterul. Daca toalele tale sunt din marile capitale ale modei nu inseamna ca ai clasa, daca mananci numai la restaurante pompoase nu inseamna ca ai gusturi fine, daca atunci cand iei curba apar silicoanele si dupa 5minute tu, nu inseamna ca toata lumea trebuie sa se dea la o parte si eventual sa intinda un covor rosu. Toate astea inseamna cel mult ca ai bani, ca strangi cureaua toata saptamana ca sa epatezi o zi sau ca s-a indurat unu ( sau una, ca se practica si la barbati ) de tine, care probabil el/ea e tot ce iti pare tie ca esti tu. N-ai nici un merit pt ce iti cade din cer atata timp cat tu nu esti capabil/a sa realizezi ceva singur/a, nici macar faptul ca ai un aspect fizic placut nu e meritul tau, e a lui Dumnezeu sau mai nou, a medicului estetician. Printeselor, din cate imi amintesc eu pe nici o printesa din povesti nu o dadeau hainele scumpe sau operatiile estetice afara din casa, la fel printilor, nici o printesa n-a fost cucerita cu bancnote. Lumea a luat-o rau la vale, uitand ca modestia, bunul simt si simplitatea sunt cele mai de pret avutii, care-ti dau clasa!

P.S:multumesc mult tuturor celor care mi-au trimis mesaje sa revin cu scrisul. Stau prost cu timpul in perioada asta, dar va multumesc!!