Jurnal de Cluj

Am ajuns la Cluj aseara, imi era dor rau de orasul asta, m-a crescut pot spune...ce mai era de crescut la mine si cu siguranta m-a maturizat. Patru ani de Drept si de fapt am petrecut impreuna si unul de Psihologie, nu ne-am mai vazut de un an decat asa in trecere, iar acum m-am intors in vizita la el. E plin de mine orasul asta, unde ma uit ma regasesc...la banca pentru prima data cand a trebuit sa platesc facturi si am facut aproape o criza de nervi, pe bancile din centru pe care-mi relaxam picioarele obosite de la plimbatul zilnic, prin parcurile in care radeam cu prietenii, pe terasele unde am baut cafeaua intre cursuri, prin cluburile unde am intalnit tipul ala dragut din primul an de facultate, pe la restaurantele unde mancam in graba sau la o barfa cu prietenele. Ma vad in oameni, in studentii din primul an care au luat cu asalt orasul, plini de speranta, ii recunosc simplu pentru ca la fel de speriata umblam si eu pe strazi pana m-am imprietenit cu Clujul, in oamenii grabiti pentru a ajunge la intalniri, pe ultima suta ieseam si eu din casa, in cei relaxati care stau la soarele ce inca scalda cerul, relaxata stateam si eu dupa cate-o sesiune, in cei plini de draci care tipa la telefon, Doamne dar de cate ori am facut-o! Timpul petrecut impreuna l-a introdus in sufletul meu fara cale de iesire. E la fel de frumos si mai viu ca in orice alta perioada a anului. M-a coplesit de multe ori complexitatea lui dar mereu pana la urma m-a facut sa-l inteleg, mi-a sters lacrimi si mi-a desenat zambete pe chip, mi-a oferit impliniri si m-a pus fata-n fata cu dezamagirea. N-am uitat nimic din ce a fost si ma bucur ca pot sa cutreier locurile dragi si sa gandesc pur si simplu, dar acum zambesc la ceea ce a fost, chiar daca atunci durea sau simteam ca orasul ma strange, Clujule iti multumesc pentru contributia la ce sunt eu ca om azi, i'll be back!  

Bucuresti, orasul superficialitatii la superlativ

Am sa incep direct si sincer, cate fakeuri am vazut in Bucuresti n-am vazut in viata mea. Includem tot de la genti la haine, de la telefoane la masini inchiriate de impresie, de la masa la cat mai multe stele la painea cu pateu din restul saptamanii de undeva din cartierele limitrofe si bineinteles oameni. Oamenii sunt cei care fac toate chestiile astea de ochii lumii, pentru ca imaginea e tot ce vad ei cand se uita la o forma de viata ce ar aduce ca om, la infatisare.
Vad fete care-si plimba mandre nevoie mare chanelu' in tramvaiu ce le lasa-n fata clubului de fita, unde intra-n arogante, un red bull de obicei pe care apoi il umplu cu apa de la baie, ca doar d-aia-l iau ca nu se vede ce-i in cutie toata noaptea si stau si asteapta sa se indure unu, doi de ele doar chanelu se sprijina pe mana lor, ce dracu!
Am vazut oameni care o ard in sampanie-n club, dar la 2 metrii de ei nu poti sta, probabil parfumul luat din fata de la Unirii si-a pierdut efectul.
Am vazut soferi care-o plimba pe iubi cu masina sefului doar ca ea proasta nu stie detaliul si se uita ostentativ pe geam la semafor.
Am auzit de unii care-si duc "prada" la cel mai bogat din grup acasa si alea proastele pe principiul "cine seamana se aduna", ii cred pe toti "vilosi" pana se intalnesc intr-o dimineata in aceasi statie de RATB, unde nu s-au mai observat pana atunci si se fac ca nu se cunosc.
Am vazut "dive" de feisbuc, care se injura ca una poarta ochelarii de sezonul trecut si se crede mai buna decat aialalta care are mai putini "fani" da ochelari in trend!
Am vazut barbati care se dau zmei, da tot ce au in comun cu ei e faptul ca-i ia vantul.

Majoritatea se dau ce nu sunt, au pretentii la care doar pot visa, pentru ca prostia si lipsa de educatie duce la complexe pe sistemul "esti ceea ce ai", iar cei care chiar au, le etaleaza de obicei mai mult decat pot restu suporta. Eu zic doar atat "a te lauda cu tot ceea ce ai, inseamna a recunoaste cat de putin insemni fara ele".

Barbatilor le plac facturistele

De cand a ajuns femeia sa fie considerata un accesoriu? Inteleg ca unele umbla agatate de

cate unu mai ceva ca si brelocul de chei, inteleg si ca unele isi negociaza pretul chiar si ca unele fac asta in echipa, dar ce nu inteleg de cand s-a generalizat treaba asta. Domnilor femeile nu se vand la kilogram. Daca ai gasit doar "printese" pana acum si dai de una care "iti taie maul" nu trebuie sa te apuci s-o faci in fel si chip ca n-a cazut lata cand ai scos-o la cina unde e toata "spuma" si ca a vrut totusi sa doarma la ea nu la tine dupa ce ai achitat suma aia notabila drept nota de plata, spune-i inainte eventual ca atat ai evalut-o tu, nici ca nu e deja dezbracata inainte sa apuci sa bagi tu cheia in contactul bolidului care iti reprezinta "potenta", nici ca nu s-a ridicat de pe scaun cand pronuntai ultima litera a rezidentialului tau cartier. Intelegeti ca unele femei stiu ca sunt femei nu caini si d-aia nu se intorc cand le fluierati, unele femei o sa-ti arda una cand le prinzi de fund ca "melteanu" sau una mai "barbata" o s-o pomeneasca pe ma-ta probabil si atunci nu tre' sa te apuci sa vorbesti ca si cand ai mana caruta, doar tu ai generat toata treaba. Se promoveaza toate parasutele si ce e trist ca ele devin modele, dar, domnilor unele femei mai si gandesc, chiar daca e cu nurii la plimbare, nimic nu va da dreptul sa va purtati de parca a iesit la "munca". Doamnelor, tineti minte, azi daca nu profiti de unu si nu te "dragalesti" cu el (cu ce iti ofera sa cedezi, mai degraba) esti proasta si curva, dar daca o faci esti fata buna si primesti si niste "recomandari". Penibililor! 

P.s: daca reusesti sa atragi doar "facturiste" ar trebui sa-ti pui niste semne de intrebare in legatura cu tine, ca "barbat" si om.

Am iubit destul, acum ma odihnesc

Mi-am golit mintea de suflet.
Mi-am sters din suflet urmele iubirilor neimpartasite, neintelese, neimplinite.
Am pus in cui inocenta sentimentelor ce-mi stapaneau inima.
Am lasat sa spele lacrimile tot ce nu s-a priceput ratiunea sa cearna si vorbele sa desluseasca
Am asezat meticuloasa iertarea peste absolut tot ce-mi daramase pana si increderea in mine uneori si am ridicat din ruine zidurile indiferentei, unde incep sa ma odihnesc.
Am sa imbrac armura egoismului pentru ca am inteles ca cioburile sparte n-aduc noroc atunci cand sunt parte din tine.
Am sa-mi acopar chipul cu masca superficialitatii, pentru ca am observat ca asta tine la distanta lumea, sper ca astfel sa ramana doar oamenii ce pot sa vada dincolo de tocurile de 18.
Mintea-si gaseste undeva uitate acele vise in care eu eram suficienta si ce mai importanta.
Puterea imi zambeste senina, tinuta-n brate de incredere...lasandu-ma intr-o oglinda cu trecutul in care idealurile ma tineau de mana..
In care jocurile nu implicau pierderi de sperante..
Imi umplu sufletul de minte, de "tine minte"...ai iubit destul, odihneste-te!

Moda Pe Facebook

Am avut falsa impresie ca odata cu trecerea verii in nefiinta in calendarul acestui an am sa scap de postarile idioate de care dadeam zilnic cu referire la loftiste, ca astea mi-au nenorocit News Feedu', intram pe facebook pac 23842842 de postari despre ele de la altele care le invidiau probabil nefiind in locul lor, hai sa zic si 1-2% realiste si pe treaba lor. Dar ce sa vezi mare ghinion mare, stand in casa la caldura departe de plajele insorite ale litoralului unde ocupati erau oamenii sa se traga-n poza, ocupati sunt acum sa copieze tot ce prind pe facebook "ca sa vaza si peretele lor" cum ar veni. Am impresia ca astia au impresia ca netu' asta nu e pentru toata lumea, aiurea! Ei vad 'telijentii ca prinde o poza, un status sau orice rahat si hopa tre' sa fie si la ei ca sa faca si ei milioane si milioane de likeuri poate poate il depasesc pe Fuego! Mai conteaza ca toti sunt anafabeti? Ca nici macar nu citesc exact ce scrie si copiaza cu tot cu greseli? Eu cred ca DA! Tembelilor! De ce trebuie sa vrei o iubire de o toamna ca vara ai ratat-o? Si da, am ratati multi in lista in cazu asta! De ce trebuie sa-ti vina iubirea odata cu frigul? O sa faci turturi proasto! Exemplele ar fi multiple da imi creste tensiunea daca le enumar pe toate. Treaba e ca inteleg tot mai mult spiritul de turma, nici pe facebook nu mai e capabila lumea sa se abtina de la a fi cretin sau pur si simplu a fi tu! Nu mai zic de cei care copiaza o intreaga "opera" si sursa canci si ce sa le cer cand o fosta stimabila colega de la stimabila facultate de drept din cluj, copia grupa mare tot ce prindea si eu, iute la manie cum s-ar zice i-am spus "fata, vezi ca la dreptul proprietatii intelectuale te-a invatat sa zici sursa, ca daca nu ai belit-o" si ea, fata despteapta cu facultate mi-a sters comentul si m-a sters de la prieteni, iar eu si mai desteapta, i-am transmis intr-un mesaj tot ce voiam sa ii zic si am blocat-o.
In concluzie, mi-e dor de stirile cu Bianca Dragusanu de care nu aveam unde sa ma ascund!!!

As da "Delete" dar nu gasesc tasta

Incerc acum sa imi gasesc cuvintele pentru a le lasa sa vorbeasca despre tine sau despre ceea ce

credeam ca insemnam noi. Cand te-am intalnit, dintr-o vrere a destinului, am crezut ca toate rugacinile mele au ajuns la destinatie si tu erai raspunsul. Pareai sa imi oferi acea liniste si acel echilibru care parusera sa-mi uite adresa de ceva vreme, culmea, au gasit-o tocmai p-aia de Bucuresti pe care la ora respectiva si eu faceam eforturi sa mi-o amintesc. A decurs totul normal as spune, am resimtit atunci fiori pe care imi era destul de teama ca o sa treaca ceva vreme pana sa imi cutreiere simtirile. M-am simtit iubita si protejata, Doamne...iti mai amintesti cat ti-am multumit pentru el? Ai ambalat frumos toate rugile mele si le-ai lasat sa prinda viata prin el si pentru asta Iti multumesc si acum. Mi-ai promis atunci multe, frumoase toate, m-ai facut fericita ca nimeni alta, mi-ai fost alaturi si m-ai sprijinit si pentru asta iti multumesc. Doar ca viata urma sa-mi arate in scurt timp ca povestile cu zane sunt doar in capul meu, a durut atunci ca dracu' de tare, atat de tare ca sincer, daca erai in fata mea sigur sigur te nimerea ceva-n cap. Inca nu stiu ce a durut mai tare, greseala sau minciuna de dupa, oricum tine-ti minte dragi barbati, noi femeile iertam mai usor tradarea fizica, decat ce emotionala, adica daca mergi din club cu una probabil sa te ierte dar atunci cand se intinde pe trei luni de exemplu ramanem fara puterea de a intelege si ierta. Si totusi m-am luptat atunci cu mine, pentru tine si te-am iertat, esti primul pentru care mi-am incalcat acest principiu si nu-mi pare rau, am invatat sa iert si sa plec data viitoare, daca nesansa o sa ma mai puna fata-n fata cu astfel de situatie. De ce sa iert si sa plec? Pentru ca tu, m-ai facut sa inteleg ca oricat bine i-ai face unui om, un singur rau ajunge pt ca el sa uite restul. Sa stii ca e nedrept sa judeci un om dupa o perioada destul de lunga in care timpul a fost al vostru, din perspectiva ultimei perioade mai putin fericite din viata lui. Dar nu mai conteaza asta. Sa stii ca lucrurile alea mari de care vorbeam noi, cer multe sacrificii, mult sprijin, multa rabdare, multa intelegere si multa multa lupta in doi, nu unul impotriva celuilalt. Daca dai bir cu fugitii cum se zice atunci cand pamantul iti fuge de sub picioare, ai sa ajungi si tu morman la un moment dat.
N-am sa vorbesc urat de tine stii de ce? Pentru ca atunci ai fost ce mi-am dorit si poate ai mai fi putut fi...dar poate asa trebuie sa fie si nu cum mi-ai promis odata...

Cuceritorii sau tarfele masculine

Despre colectionarii de femei. Cred ca am auzit toti de acei "burlaci ravniti" care jongleaza femeile,

uitand numarul lor. Ce am observat e ca acestia sunt priviti ca niste oameni cu realizari remarcabile in viata pt simplul fapt ca "gramada cere varf", inca n-am inteles de ce dar ma straduiesc. Nu imi pare a fi nimic iesit din comun a incerca patul a cat mai multor femei, in primul rand pt ca ei, majoritatea, isi trag provenienta din familii cu renume sau cu un statut social inalt iar stim cu totii ca in ziua de azi schimbul de "marfa" e liber, nu si gratuit iar "goana dupa aur" continua! Majoritatea prietenilor mei baieti imi zic "daca as fi femeie as fi cea mai mare tarfa" iar majoritatea barbatilor sunt, doar ca le place sa isi spuna "cuceritori" ca si cum ai fi tigan da ti-ai spune rom, acelasi lucru. Femei care sa le impartasasca nebunul chef al distractiei continue sunt destule, unele chiar reusesc sa ii "lege" si atunci stau sa ma gandesc cine e prostul? Ala care cere sau ala care da? Adica prietene, dupa ce iti etalezi "oferta" si primesti la schimb fix ce vrei mai ai si nesimtirea sa arunci cu rahat in cele care iti satisfac nevoile. Un fel de hotul striga hotul. Mai aud "am avut nu stiu cate femei", cum le-ai avut? Daca le-ai cumparat intr-un fel sau altul nu inseamna ca ai titlu de proprietate asupra lor, inseamna ca ai facut schimb de servicii cu respectiva, tu in dezavantaj, un fel de si futut si cu banii luati (sub diferite moduri normal) daca te-ai culcat cu ele, consider ca ele te-au avut, ca tu ai intrat in ele, altfel e ca si cum ai pune bani la banca si ai zice ca ai banca. Astia isi mai gasesc cate-o "iubita" pe perioada determinata normal pe care de obicei o rasfata cu diverse, lucru care imi pare normal daca vrei sa faci asta, partea nasoala e ca apoi se apuca sa strige dupa aia pe strada "faaa ti-am dat si ti-am facut", ridicol, pentru ca prietene nu ti-a pus nimeni pistolul la cap (cred) sa faci ceva. Ei fac asta pt ca daruiesc din nevoia de a epata, sa mearga dobitoaca sa se laude in stanga si dreapta ce minunat barbat are ea, crescandu-i astfel inganfarea, ia prietenii lui sa se mire pe bunaciunea care o plimba si sa lesine de invidie. Si cand aia pleaca cu altu care a dat mai mult sau pur si simplu nu isi taie venele pt ca era constienta ca sunt facuti din acelasi material, el intra-n fibrilatii pt ca in ochii lui nu exista altul mai potent din nici un punct de vedere. Asa ca, ma repet, nu inteleg, de ce ar trebuii sa le ridicam statuie? Si barbatii si femeile au nevoie sa isi regleze hormonii, cam despre asta e vorba iar eu m-am saturat de curvasaria din ziua de azi, evidentiata doar pe partea feminina, ce ati face tristilor fara ele? Imi cer scuze pentru limbajul licentios, de fapt nu-mi cer nici o scuza, ca nu-mi plac zdrentele de nici o culoare!

Cum recunosti o relatie toxica

Afara ploua. Vremea asta de rahat ma face sa fiu agitata si mai realista ca de obicei. Ma gandeam asa

cam cat de proasta pot sa fiu uneori si mi-am dat seama ca pot mai mult decat credeam. Facand o retrospectiva a ceea ce obisnuiam sa numesc relatie, am ajuns sa ma intreb daca pe parcursul ei am fost beata tot timpul, ce am vazut la respectivul, cum dracu a stat el cu mine si mai ales cum am reusit sa ies din mocirla unor legaturi toxice? Mda, stiu voi nu sunteti asa, voi aveti doar relatii perfecte, totul e roz cu sclipici si zambiti fals cu atata lejeritate ca si voi incepeti sa va credeti. Eu in schimb, afara de a ma vinde prin cluburi si nu numai, a destrama familii si alte nasoale d-astea le-am cam patit pe toate, doar ca atunci eram prea proasta sa le vad, ca se mutase cupidon vecin cu mine. Acum stau si ma gandesc ce mama naibi am vazut la tipul ala extra mega posesiv care-mi spunea ca "daca-l saluti pe icsulescu pe strada ii dai o sansa", cum dracu am putut fi cu ala care avea tot ce-mi doream eu la un barbat, da le avea toate lipsa sau ce faceam langa ala care nu ma intreba niciodata de unde vin si unde merg, m-am prins apoi ca ideea era sa nu-l intreb nici eu, da-s mai curioasa din fire, ghinion! Langa un singur barbat nu ma intreb ce am cautat si asta pt ca el, e singurul care a fost ales de mine cu ochii larg deschisi si singurul de la care am invatat atatea cate toti barbatii pamantului la un loc n-ar fi putut sa ma invete si totusi, nu e idealul meu in viata, asta e culmea!
Le-as dezvolta, da mi-e cam lene din cauza ploii, o sa le dedic in viitor cate-o postare fiecareia dar ideea e ca atunci cand iubitul tau iti cere sa iti schimbi numarul de telefon, tot ce trebuie sa faci e sa-i schimbi lui locul in telefonul tau, in lista de block, atunci cand iubitul tau uita sa-ti faca un compliment, arata-l pe cel facut de alt barbat, barbatii de obicei se fac unul pe altul sa vada mai bine, atunci cand iubitul tau iti interzice sa ai prieteni, suna-i pe toti si iesi cu ei in oras, ei o sa fie acolo si dupa ce schimbi prostul, prost pt ca destept nu-l pot numi daca are apucaturi d-astea, atunci cand iubitul tau iti spune ca el e barbat deci poate, tu esti femeie si asta suna a un fel de "femeia nu e om", spune-i atat "prietene ce face o femeie cu....nu fac zece barbati cu capul" si inchide usa cu gratie lansandu-l sa auda finetea tocurilor, el o sa inceapa sa tranteasca, cand iubitul tau nu e curios niciodata niciodata unde mergi, cu cine, de ce, e simplu prieteno, ii se rupe, ai ce face langa cineva pe care nu-l intereaza de tine? Daca atunci cand telefonul lui se afla din diverse circumstante in mana ta si il apuca tremuratul, desi tu-l stii sanatos de fel, ai face bine sa-l dai si sa-l lasi sa ramana cu el, daca nu o sa te apuce pe tine spasmele. Nu intru-n batai si d-astea grave, cuvantul toxic e prea putin pt a le descrie. Dragostea iti goleste creierul spune o vorba si spune drept, nu gasi scuze pentru a ramane in astfel de legaturi, obisnuinta, siguranta ca te asteapta cineva acasa si nici macar dragostea nu le justifica, tu oricine ai fi, meriti respect, incredere si sustinere, pe astea se cladeste iubirea.
Orice faci pe dos in astfel de situatii, e ca si atunci cand te aresteaza, poate si o sa fie folosit mai tarziu impotriva ta!

Scrisoare deschisa domnului Ponta

Mai draga, cum s-ar zice, pentru a incepe intr-o maniera familiala (din familia PSD, zic) nu m-am uitat la televizor de aproape trei luni si ieri am avut oroarea de a-mi relua acest obicei, cu campania dumneavoastra, lansarea ei mai exact. Pentru ca sun mai slaba de inger si stomac, nu am putut sa urmaresc toata acea parada impunatoare dar vreau sa va multumesc, pentru ca am inteles atunci cand observam desfasurarea de forte ca Romania mea, nu mai este in criza economica daca a avut bani pentru a organiza marele eveniment si va mai multumesc pt ca m-ati convins ca viata mea fara televizor e mult mai frumoasa. Vreau sa subliniez faptul ca nu am culoare politica si nu ma pricep mai deloc la acest capitol, nu fac diferenta dintre "de dreapta" si "de stanga" si cred ca e destul de rau, peste cateva luni urmand sa imi exprim dreptul la vot si nu cred ca sunt singura in aceasta situatie cum nu cred ca dreptul la vot o sa-l exercite doar cei ce fac diferenta intre aceste doua orientari politice. De ce nu cunosc diferenta? Pentru ca am observat intreaga clasa politica fiid "mare la vorba, mica la stat", cum ar veni. Mi-ati fost simpatic atunci cu USL-ul, din cauza ca domnul Basescu m-a oripilat nu de putine ori. Am crezut ca se poate sa schimbati ceva in tara asta destul de amarata, (desi la cate bogatii are nu ar fi trebuit sa ajunga vreodata aici) pentru ca sunteti un domn tanar si cu orizontul mai "largit", sa zic. Mi-am amintit apoi ca dumneavoastra sunteti inititat in politica de domnii Nastase si Voiculescu cumva? A da si domnul Iliescu. Aici mi-am pus primele semne de intrebare primii sunt puscariabili, n-o spun eu, o spune justitia care mai mult sau mai putin independenta fiind, cred ca nu e total nedrepata, cum nici domniile lor nu sunt total vinovati, dar nici de un alb imaculat. Domnul Iliescu, urmasul lui Ceausescu as spune, nu e tocmai bine, zic unii si altii, dar vedeti eu eram prea mica pe vremea aceea si ceea ce nu mi-a fost "palpabil" sa zicem nu iau la socoteala. Dar dati-mi voie sa iau la socoteala ce am vazut cu ochii mei, un tratat de KOabitare, semnat cu domnul Basescu, dupa ce nu cu mult timp inainte strigati in stanga si drepata ca niciodata da niciodata n-o sa fiti un "priministru basist". Dupa primul pas spre "marea impacare" a urmat o rocada ciudata pe la sefii parchetelor care, lasati-ma sa cred ca intamplatoare nu a fost si aici a inceput sa aiba loc KO-ul din coabitarea asta. De ce? Pentru ca am observat apoi cum domnul Antonescu, desi pana mai ieri era "frate de cruce", este condamnat de dumneavoastra si stimabilii dumneavoastra colegi ca a batut palma cu Basescu, nu stiu daca e asa sau nu, dar gestul dumneavoastra "bate la ochi". A urmat apoi o amnezie de care am vazut ca suferiti in momentul in care ungurii au devenit noii aliati, permiteti-mi sa va amintesc cine a sabotat referendumul de demitere a presedintelui in 2012, chiar ei! Pai cum facem? Vedeti, mutarile acestea brusce de teritoriu ne-or ameti, dar nu ne fac sa uitam. Lovitura crunta pentru mine cel putin, pe persoana fizica (cum s-ar spune la Bucuresti) a venit in momentul in care CULTURA ROMANEASCA a ajuns sa fie condusa de unguri. Puteati macar sa le explicati ce inseamna "biped", atunci a fost si mometul in care domnul Basescu m-a facut sa-l apreciez pentru nevalidarea ministrului. Sa mai spun si de faptul ca "Guvernul nu e dator sa creeze locuri de munca?" a, asta se cam bate cap in cap cu asumarea de redeschidere a spitalelor inchise de domnul Boc sau nevoie de pesonal n-au? De nenumaratele taxe introduse? De cum domnul Basescu din trei cuvinte a facut praf un prim-ministru si un ministru al econimiei (care a dovedit ca scolile de renume nu te fac neaparat competent)? Nu mai spun, oricum n-are rost.
Nu va condamn pt situatia in care se afla tara mea si a romanilor, ar fi nedrept, ea se afla aici pentru modul in care a fost condusa de la Revolutie incoace, apreciez si lucrurile bune facute, dar pe mine una aceste contradictii, mai mult decat evidente ma fac sa ma gandesc de doua ori inainte de a pune stampila pe dumneavoastra.
Ma intreb, daca o sa castigati, cum cred ca o sa o faceti, din diverse motive cred asta, cum o sa sarbatoriti mandatul? Dar mai ales, la cat timp dupa ce o sa ne aratati cat suntem de creduli sub luminile reflectoarelor, de pe inalta scena a stadionului, o sa ne spuneti "nu avem bani pt "x" si "y" " nevoi ale tarii?
Si nu in ultimul rand, de ce sa va votez, daca n-aveti nici macar obligatia de a asigura mie si viitorului acestei tari, locul pt ziua de maine?

Scrisoare catre EL

Uneori mi-e mai simplu sa ma exprim in scris, evit discutiile contradictorii si pot sa transmit tot

ce am de spus exact cum vreau. Adevarul e ca patul meu de acasa imi ofera siguranta iar inima noptii bate pentru a-mi oferi linistea de care am nevoie. E mai comod sa spui ceva de la distanta, asa am auzit, iar daca e asa cei 800 de km ar trebui sa ma inspire, n-am dus niciodata lipsa de curaj pentru a tranti in fata de am de zis de fiecare data si te-ai convins singur, de destule ori, dar totusi imi ofera o oarecare libertate de exprimare, distanta asta.
Ai aparut exact cand trebuia sau undeva p-acolo, chiar cand eram undeva pe la capitolul "a reinvata sa zambesti" si ai fost un profesor foarte bun, ma hlizeam ca proasta de multe ori, stiu! Au urmat cateva intrevederi care ma faceau sa-mi doresc mai mult, curmate usor de amintirea acelei parti sensibile din mine pe care o tin sub zavoare de cele mai multe ori, pentru ca face ravagii cand scapa si totusi te-am lasat sa arunci o privire, chiar unele examinari mai atente a ceea ce se afla dincolo de gratiile de fier ale prizonierei mele. Incepusem sa ne zambim fara masti si parca din ce in ce mai sincer, prinsesem curaj chiar sa discutam mai in gluma mai in serios subiecte serioase, imi inseninau ziua mesajele si telefoanele tale, cuvintele pe care eu le consider frumoase, glumele bune sau tampite ma faceau sa rad, asta era bine. Nu stiu cum s-a intamplat exact, da incepusera sa cada gratiile si sa evadeze pericolul si pe cand il plimbam amandoi prin libertate linistiti, am fost nevoita sa-l arunc la canal de data asta. A durut a dracu' de tare si tu stii, stiai la fel de bine si cand ai facut-o, doar n-a fost vreo culpa, a fost pefect intentionat. N-am sa iti scot ochii acum, pana la urma fiecare om face fix ce si cum vrea cu viata lui, dar eu nu am inteles atunci de ce faci ce faci cu a mea? Stiai sau banuiai ca incepusem sa cred. Oricum, iti multumesc acum, m-ai facut sa-mi dau seama ca sunt mai puternica decat credeam, capabila de mult mai multa intelegere si iertare, asta e bine, ma ajuta pe santierul omului din mine. Mi-ai dezvoltat si nivelul de urcare al nervilor si al rabdarii. M-ai facut in timp scurt sa traiesc si sa zac, m-ai facut sa cred ca sunt aproape de a realiza singurul CEVA care conteaza in viata.
 Aproape ca suna ca o scrisoare de adio si nu, nu e asa, eu inca simt, cred si sper sa gasim drumul, dar mi-e frica iubite...sa nu fiu doar o alta promisiune pe care tu, n-ai putut s-o tii..

Bucurestiul te schimba!

Cand ai de facut un drum de cateva ore bune si multe pana acasa, e un moment numai bun sa stai sa faci o retrospectiva a timpului ce a trecut prin viata ta in ultima perioada. Am implinit un an si 3-4 luni de cand marele Bucuresti mi-a devenit gazda. In toata aceasta vreme petrecuta pe strazile-i gri am invatat multe lucruri, am invatat chiar sa le dau culoare uneori. Mi-a adus bune si rele, momente fericite si clipe in care as fi pornit pe jos acasa si nu m-as fi uitat nici macar o clipa in urma. Vreau sa cred ca nu m-a schimbat prea mult, mi-a zis cel mai bun prieten al meu ca "Bucurestiul te schimba", el e unchiul meu si are 20 de ani de capitala dar totusi cand merge in Ardeal spune "merg acasa". Dar avea dreptate, Bucurestiul te schimba, am devenit mai ignoranta, mai atenta, mai responsabila si am invatat sa apreciez mai mult tot ceea ce viata mi-a dat pe tava sau cu ce m-a recompensat la finalul unei "batalii". Vreau sa cred ca nu mi-am pierdut esenta, l-am castigat pe acest oras la capitolul superficialitate, mi-am intarit dorinta de a avea ceea ce numesc implinire sufleteasca, o familie, pe care o doresc mai tare ca niciodata si nu in viitorul foarte indepartat, pt ca Bucurestiul mi-a aratat mai mult ca orice alt oras cum e sa ai +40 si sa plimbi in parc un copil ce abia isi gaseste stabilitatea pe picioare sau +30 si sa iti cauti perechea in cluburile de noapte. Bucurestiul mi-a aratat ca nu vreau sa ii amintesc unui tataie de tineretele sale, zambind fals pt ca are la mine un credit pt asta si m-a facut sa-mi doresc sa stau dreapta si cu privirea in ochii celor din jur, pt a obtine ce-mi doresc. Mi-a dus dorul la cote maxime, dorul de EI, parintii mei, care aici isi duc batranetea uitati si dorinta de a-i vedea mandrii, nu cu privirea inlacrimata ca odrasla a uitat tot ce i-a fost oferit si dusa a fost. 

Bucuresti, iti multumesc, nu te iubesc dar te tolerez si in urmatorul timp petrecut impreuna, las-o mai usor cu viclenia ca nu tine, stralucirea ta nu o sa ma faca sa uit educatia primita, ai vazut ca stiu sa iert, sa zambesc si sa cred, dincolo de palmele luate. Dar, iti multumesc pt infigerea picioarelor mele si mai tare in realitate! Sa nu uiti insa ca "oriunde ma duce valu' ma cheama la el Ardealu' " dar pana atunci iti incredintez viitorul meu apropiat! 

Partener: Prototip vs Chimie

Majoritate, am inteles ca au un ideal de partener. Stiu exact cum trebuie sa arate, varsta, jobul si

aproape tot ce tine de celalalt e ca si existent, asteptand sa prinda viata in existenta lor. Dar ce te faci cand apare altcineva, exact pe dos. N-are nimic din ce exista-n imaginatia-ti bogata al carui film il derulezi in cap, inainte de culcare de obicei. N-are nimc din ceea ce erai convins cu o secunda inainte ca e tot ce trebuie si totusi un sentiment ciudat te cuprinde cand e in preajma. Prima atingere ti-a ramas parca intiparita pe piele si oricat te chinui nu poti sterge urma. Prima privire aruncata pe furis se oglindeste parca inca in ochii-ti surprinsi care si-au schimbat punctul vizual cand s-au intersectat cu ai acelei persoane. Nu mai stii exact cand numerele au patruns in memoria celuilalt si iti pare totul ca o gluma, a kharmei, pentru ca nu gasesti explicatia in ceea ce credeai ca se potriveste perfect tie. Da stii sigur ca telefonul suna sigur altfel, mai bine parca, atunci cand vine din directia respectiva. Nu peste mult timp vorbiti de parca va stiti de o viata, iar subiectele par sa o ia necontrolat spre o singura directie, atractia dintre voi. Acum nu va mai priviti pe furis, acum privirile sunt patrunzatoare si pline de subanteles, atingerile iti provoaca frisoane de-a dreptul si totul te face sa-ti doresti mai mult. Nu esti mereu sigur ce vrei, amprentele, iti spun ca vrei despre anatomie, conversatiile si privirile ca vrei despre dragoste sau si despre asta.Primul sarut intr-o mare de atingeri iti agita si mai mult gandirea in viitor.Ba vrei sa te arunci cu capul inainte, ba tratezi totul cu meticulozitate ca nu cumva sa gresesti o miscare. Trec zile si nopti de conversatii si parca subiectele nu mai iau sfarsit, dar totul este inca la fel ca la inceput. Asta, imi place mie sa numesc chimie, desi niciodata nu m-am priceput la ea, mi-a demonstrat de cateva ori ca exista, iar acum o vad demonstrandu-le si altora. Ea nu trebuie sa fie lipsa cu siguranta dintr-o relatie dar ce te faci cand exista intr-o situatie exact la fel cu cea descrisa mai sus? Nu stii daca iti aduce bine sau rau, dar sigur stii ca nu vrei sa gasesti, cel putin pentru moment iesirea din ea.
Ce se poate intampla scoate aproape de tot din socoteala faptul ca ai putea sa aterizezi fortat din nou, desi abia te-ai ridicat probabil sau pur si simplu spui ca nu-ti pasa si-ti asumi riscul, dar sa nu uitam totusi vorba romaneasca "risti si castigi", daca o sa castigi sau o sa pierzi e mai mult decat nesigur, dar o experienta ca si asta e binevenita intotdeauna in cv-ul relational al fiecaruia, data viitoare o sa stii probabil cat de mult sa te joci cu chimia!

Succesul e a celor ce cred in el!

Cand ai obosit sa mai speri, cand toate crezurile tale sunt date peste cap si nimic in jur nu pare a se

concretiza, apare o "mana nevazuta" care iti reseteaza asteptarile. Aveam multe framantari care-mi macinau materia cenusie si imi tineau subconstientul treaz, azi s-au rezolvat toate brusc, chiar cand eram intr-o intersectie fara urma de indicatoare.
Am invatat azi iar ca nu trebuie sa te opresti niciodata din a crede, a dori, chiar cand nimic nu mai e cum stiai ca e sau trebuie sa fie.
Azi am inteles, iar, ca atunci cand vrei cu adevarat ceva, se intampla cand esti pe punctul de a renunta.
Azi viata mi-a dat toate raspunsurile la intrebari ce le transformasem in ceea ce se numeste "retorice" si m-a facut sa pot sa aspir la acel ceva, pe care-l doresc dintotdeauna!
Nu pot decat sa spun un "iarta-ma" ca m-am indoit de Tine si "multumesc" ca ai crezut in mine!

Lagarul de la admiterea in barou

Am avut azi sansa sau nesansa nu stiu inca exact sa particip la admiterea in barou bucuresti (da, cu litere mici). Am facut vreo 10 minute de la "garderoba" la sala unde urma sa se desfasoare examenul, cu buletinul, o ciocolata si o apa. La intrarea in sala a inceput distractia, cand am fost intrebata "unde credeti ca intrati cu ciocolata?", am raspuns politicos ca nu am mancat nimic azi si am adus-o pentru asta, am primit raspunsul transant si arogant "sau o mancati acum sau o aruncati", am mancat-o. Cand am intrat in sala a urmat socul numarul doi, scaune de cinema din manerul carora trageam o chestie cat juma de coala A4 pe care am inteles ca urma sa se desfasoare examenul, dar blonda fiind si de la tara am zis ca poate imi scapa mie ceva si am intrebat "nu va suparati, ne puneti un film sau ceva? eu vreau sa dau examenul de barou", o doamna foarte draguta a inceput si ea sa rada, sesizand ironia. Bun, frig fiid afara dimineata geaca n-am lasat-o la garderoba, cald facandu-mi-se in sala am dat-o jos, lasand-o in spatele meu, moment in care o alta doamna mi-a zis "domnisoara geaca la garderoba", m-am uitat nedumerita si am intrebat politicos iar, "poftim?", mi-a repetat fraza si gandindu-ma ca totusi e ilogic am repetat la fel de politicos "poftim?", atunci m-a convins ca auzisem bine si am intrebat "nu va suparati care e diferenta dintre a fi pe mine si langa mine?" raspunsul a venit sec si romanesc "asta e regulamentul domnisoara, nu eu l-am facut", iar eu am raspuns in acelasi stil "lasati ca o iau pe mine sa mor de cald". La ora 8:45 toata lumea care avea apa a trebuit sa o arunce la tomberon, soc, eu beau 3 litri de apa pe zi, n-am zis nimic, m-am conformat, nu inainte sa golesc sticla". La ora 10 un tip iese grabit dintre scaune si merge afara, i se facuse rau ca se deshidratase. Ok. la ora 10:30, nu mai vedeam ce scrie pe foaie pt ca vezica mea avea un mesaj clar "mergi la baie sau explodez", inainte ne-au spus ca nu avem voie, incercam sa o conving, dar ea nu si nu. Am ridicat mana politicos "am nevoie urgent la baie, chiar nu mai pot, va rog", privindu-ma peste ochelari duduia mi-a zis "nu aveti voie", observand atitudinea ostentativa i-am zis "nu? ok, mi-e rau", adevarul e ca ma luasera niste bufeuri de caldura de la durerea de burta din cauza vezicii. "Ti-e rau? Vine medicul aici.", sa vina, zic. A venit medicul, mi-a luat tensiunea, pulsul, mi-a zis ca sunt ok si ca-mi ofera un no-spa, pt burta, i-am zis politicoasa "va multumesc doamna doctor, dar eu nu am emotii, pur si simplu fac pe mine si degeaba imi dati no-spa, n-am voie sa beau apa", doctorita, inteligenta, sesiseaza iroinia si-mi zambeste cu mila chiar, moment in care vine duduia de era responsabila cu sala si ii zice doctorita "e ok, are nevoie la toaleta" la care tampita aialalta "trebuie neaparat? doar cu acordul medicului are voie", eu eram siderata si sincer, fara menajamente, as fi putut s-o fac si-n sala, direct pe ea, de fata cu toata lumea sa se convinga singura. Doctorita, femeie la locul ei ii spune "doamna, e o necesitate fiziologica si eu merg si dumneavoastra mergeti", dupa ce a fost convinsa comisia ca toti mergem la toaleta mi-au dat voie sa ies. Cand am terminat am mers la garderoba dupa lucruri, am mers sa iau un suc, eram lesinata de sete si m-am intors, vrand sa ma asez pe o banca langa poarta la umbra, a venit cel de la securitate "domnisoara, nu aveti voie sa intrati", i-am zis "nu intru domnule, vreau sa stau jos", raspunsul a venit cu privire de sus "nu aveti voie", n-am mai putut si l-am intrebat "sa respir imi dati si mie voie? multumesc!" Toata lumea buluc sa ia grilele, vine anuntul "peste o ora primiti grilele", nu m-am bucurat, da m-am asezat "linistita" la umbra pe un beton sa astept momentul, curmat de urmatorul anunt "nu se mai dau grilele deloc", atunci m-am ridicat si am crezut ca aud in punga, motiv pt care am intrebat "cum nu mai primim grilele deloc?", "domnisoara asa am primit telefon acum, deloc deloc", ete rabdarea mea n-a mai putut si am zis-o "sunteti cea mai de cacat organizare, am dat 800 lei pt rahatu asta foaie si n-am voie s-o iau acasa? Domane da sa va luati medicamente si sa platiti spitale de toti banii" si am plecat!
Am facut o facultate jumate (inca n-am terminat psihologia), am dat admiteri peste admiteri, chiar si la INM, dar cu asa ceva nu m-am mai intalnit!
Lagar tata a fost azi, acum ma gandesc serios sa plec in legiune, antrenata sunt!

Dupa o varsta

Dupa o varsta nu mai poti lasa timpul sa treaca pe langa tine, nu-o mai poti arde in cluburi cu toti cei
care pareau sa iti alunge singuratatea, temporar macar, pentru ca in esenta ei nu te cunosc deloc. Dupa o varsta trebuie sa gandesti construnctiv nu productiv, adica tot ce faci sa duca la rezultatul lucrurilor importante in viata nu doar la niste produse frumos ambalate a caror termen de valabilitate a expirat odata cu inaintarea timpului in viata ta.  Dupa o varsta trebuie sa ai in jur nu oameni care-ti sunt alaturi din cauza buletinului, conturilor sau functiei. Nu mai poti sa o tii in jocuri prostesti, de care pe care prosteste, o sa iti dai seama ca te-ai prostit singur. Dupa o varsta persoana de langa tine trebuie sa o alegi asumandu-ti viitorul dorit nu placerea care te tine sclav.
Dupa o varsta trebuie sa tii ochii larg inchisi la obiceiuri trecatoare care-ti ofereau pana ieri senzatia falsa de putere si mintea larg deschisa la ceea ce sa poti numi familie, dragoste, liniste si implinire sufleteasca! De aici incolo mama sau tatal copilului tau nu trebuie sa tina ziua copilul de mana si in fiecare noapte sampania in club, iubirea nu trebuie sa fie data de impulsuri primare.
De la o varsta tu ca entitate singulara nu mai stralucesti prin materialitate, aceasta se gaseste dincolo de orice se poate numara!

Cum stii ca ai intalnit-o pe EA

O sa intalnesti intr-o zi o femeie, nu pare a avea nimic special la prima vedere, nu indeplineste

conditiile defilarii pe podium, pentru ca da domnilor si doamnelor nimeni nu te priveste-n suflet la prima vedere, deci ar fi bine totusi sa faceti ceva si pentru impactul vizual, ca sa fim realisti.
Femeia care o sa iti para a fi capabila sa discute orice subiecte.
Femeia care o sa iti trezeasca interesul prin simplitate.
Femeia care o sa iti para a nu-si ridica picioarele de pe pamant nici macar o singura data.
Femeia asta o sa te poata privi ca pe un strain in continuare chiar daca dimineata v-a surprins in acelasi pat
Acea femeie o sa iti raspunda la fel ca prima data la telefon indiferent ce s-ar fi petrecut intre voi.
O sa crezi ca ai descoperit-o dupa cateva intrevederi dar totusi o sa ramai mereu cu o doza de mister care o sa iti dea socotelile peste cap.
O sa te intrebi cum face de zambeste mereu si nici o umbra pare a nu-i tulbura orizontul.
O sa te frustreze probabil prin raspunsurile seci si directe, date privindu-te fix in ochi.
O sa iti taie scurt orice doza de cuvinte uzate la nesfarsit care ti-au adus atatea tributuri pana atunci.
Asta e o femeie, care stie precis ce vrea de la viata si e constienta de anevoiosul drum al reusitei. Ea e femeia care a intalnit altii ca tine care i-au daramat visele dar a reusit sa isi construiasca din ruine, zidurile sufletului si cararea dorintelor si si-a promis ca singurul pentru care o sa contureze o poarta de intrare, o sa fie cel din urma. Si-a promis in noptile in care-si inghitea lacrimile ca acestea o sa mai curga in vazul tuturor doar pentru a-i evidentia zambetul perfect pe care tu si cei din jur il vedeti zi de zi dar nu stiti ca rujul acopera uscaciunea unor buze insetate de adevar. Si-a jurat sa nu-si mai incalce principiile, cand le scutura de praful superficialitatii despus la plecarea grabita, dupa ce abia le-a regasit.
Ea e femeia care a invatat pe propriile cicatrici, ranile ce pot fi provocate de cuvintele mari spuse unor oameni mici.
Femeia care nu vrea sa-i oferi bani, masi si case, ea vrea sa construiti impreuna paradisul!
Ea e femeia care iti poate da toate raspunsurile la intrebarile esentiale ale vietii, tot ce trebuie tu sa faci e sa intrebi, sa-i oferi bratele tale ca adapost si sa-i lasi sufletul sa vorbeasca.

Ce sa faci dupa o despartire

Doamnelor si Domnilor!
Erati fericiti, iubirea parea sa va tina sub aripa-i protectoare si viitorul era destul de bine conturat.

Erati, parea sa va tina, era. Acum sunteti fiecare pe drumul lui si parca ati uitat cum sa pasiti fara a va tine de mana. Tot ce aveti e un gol intr-un loc unde obisnuia sa se auda bataile inimilor voastre si parca nu suna la fel de bine bataile singulare, nici nu le mai auzi de multe ori si te miri cum se face faptul ca poti totusi inca sa respiri. Asta e principala dovada ca lumea nu s-a incheiat odata cu povestea voastra. E greu, stiu, totul e cuprins intr-o amorteala si se deruleaza parca inapoi. O sa iti circule tot filmul in cap cu o viteza ametitoare, accentuand momentele in care puteai sa juri ca voi ati inventat dragostea. Zile mai multe o sa treaca asa, o sa iti para un vis urat si o sa ii rog pe toti din jur sa iti dea cate-o palma dupa cap sa te trezesti. Ceea ce e important e sa stii sa te ridici si sa o iei de la capat. Incearca sa nu-i bagi tot mortu-n casa celuilalt, da nici nu-l ingropa doar tu, adica incearca sa nu-i scoti in evidenta toate defectele, aminteste-ti ca l-ai iubit asa imperfect, pt tine era fix cum trebuie. Incearca sa nu-l jignesti, prin asta iti aduci singur, fara sa realizezi acum, afronturi. Esti la fel de pacatos ca si cel cu care ai pacatuit, sa nu uiti. Evita orice discutie in primele 2-3 zile macar, sunt sigura ca a avut loc una chiar in momentul rupturii, mai vaga sau mai concreta, care a ajuns la concluzia asta. Nici unul din voi nu vrea sa-l auda pe celalalt pomenindu-i mortii, vii si raniti, ar fi urat, pana ieri parca va lega iubirea nu? Ei bine, ea nu cunoaste lumile astea paralele. Evita sa iti faci aparitia brusc, unde ai auzit tu ca isi bea cafeaua de dimineata sau iau cine, n-o sa mai aiba acelasi gust pt nici unul ditre voi. Nu te apuca sa ii inconjuri blocul, casa sau cartierul in speranta ca o sa dati nas in nas, nici nu stiu sa spun cum e mai rau, sa dati sau nu. Nu da telefoane in miez de noapte, cu sau fara numar (se stie sigur cine e) si nu-ti expune drama sau fericirea subita in fata prietenilor comuni. Toate aceste gesturi dupa despartire, sunt catalogate ca disperari, chiar daca stiu ca scopul scuza mijloacele, trebuie sa intelegi ca scopul aici esti tu si viata ta care trebuie sa continue, intelegi acum de ce mijloacele sunt gresite?
Poti sa plagi pe piesele voastre, poti sa folosesti si stocul de servetele a prietenilor, doar alor tai si vezi, daca sunt mai multi de 2-3, s-ar putea sa iti bata la usa celalt sau sa "auzi intamplator" lucruri neintamplatoare chiar cand credeai ca totul ti-a reintrat in control, pt ce ai nevoie de mai multi? Ai doar doua maini si se pot schimba cand unul oboseste.
A iubi insemana a ierta.

Relatii vs Non-relatii

Atunci cand se incheie o relatie, e dureros, iti circula prin cap toate momentele ei si insisti parca sa iti

amintesti doar momentele frumoase, ca sa te chinui singur mai mult. Dar atunci cand se termina o non-relatie? Sunt sigura ca fiecare dintre noi a avut parte de asta o data. Atunci cand intalnesti o persoana, cu care se consuma sau nu ceva, pe care ajungi sa o cunosti vag si care se poate sa iti trezeasca la un moment dat interesul, dar momentul ala vine intotdeuna prea tarziu. Cand se incheie o relatie, poti sa ceri explicatii, poti sa pui in balanta bunele si relele si se poate ca aceasta cantarire sa te ajute sa cari mai usor povara sau din contra, sa ai impresia ca n-o poti duce. Cand se incheie o non-relatie, e ca si cum ai ramane la o rascruce de drumuri fara indicatoare, cantarirea iti da cu virgula pentru ca nu prea ai ce pune pe talere si ce ai de pus risti sa fie doar bine sau doar rau. Atunci incepi sa iti pui intrebarile alea cu "de ce?", "cum ar fi fost daca?" si altele in care risti sa iti afunzi si mai tare cararea. Intr-o relatie il cunosti pe cel de langa tine sau iti demonstreaza ca nu-l cunosteai deloc si ti-e usor sa tragi concluzii, in cazul doi nu se cunoaste nimeni cu nimeni si tot ce poti sa faci e o judecata precoce, injusta si negativa de cele mai multe ori, pentru a te consola cu ceva. 

Atunci cand se incheie o relatie e ca un film in care actorii principali si-au terminat de spus replicile, cortina a cazut iar scena a luat sfarsit.

Atunci cand se incheie o non-relatie e ca un film in care actorii principali si-au uitat replicile si te intrebi cine a oprit curentul, in mijlocul turnarii filmului.

Don't be a bitch!

Observ tot mai mult expresia "mi-a furat iubitul/iubita" n-o inteleg, da-mi aduce putin a penal asa, un fel de furt calificat, privare de libertate, o treaba d-asta. Dupa asta cea mai utilizata e "cum sa nu fiu o tarfa cand toti barbatii vor doar sa te bage-n pat si ala pe care l-am iubit a plecat cu curva aia" si "toate femeile is la fel, niste curve, aia care credeam ca n-ar face veci asta si-o dadea cu xsulescu si mie imi zice ca ma iubeste." Prima e cea mai mare cretinitate, oamenii nu is obiecte, nu se fura, fac lucruri dupa bunul plac.

Cea de a doua e o dovada de infantilism, pai draga mea daca tu te apuci sa-i iei prietenii si dusmanii la rand, o sa reusesti probabil sa-i provoci o minima durere si o maxima greata. Daca un barbat te face sa fii tarfa, e destul de nasoala treaba, pt ca tot ce reusesti sa faci in final e sa ii dai satisfactie pe sistemul "mai bine ca am plecat oricum era o curva". Iar barbatii care se apuca sa isi bata joc de toate care le ies in cale pt ca una le-a aratat partea mai putin laudabila, e la fel de nasoala treaba. D-aia vezi tot mai putina dragoste si fericire in jur, pentru ca oamenii judeca usor si gandesc greu sau deloc. Pt ca atunci cand s-au ars o data cred ca asta o sa se repete infinit, pt ca le e frica sa-si puna sufletul gaj pt ceea ce inseamna iubirea cu bune si rele. Am mai auzit-o p-aia cu "ce sa vrei de la xsuleasca sau xsulescu? Si-o trage cu nu stiu cine, e clar ca e o panarama de om", ete si asta e un mare rahat, ai stat tu la spatele lor sa vezi cu cati si-o trag? Esti vre-o usa de biserica ce n-a avut niciodata nevoi fizice? Daca ai un "prieten de nadejde" e ok, daca ai mai multi, nu mai e ok, valabil si in cazul barbatilor. Asta e ipocrizia care te face sa vezi diform realitatea. Tarfele, atat feminine cat si masculine, exista, dar inainte de a cataloga pe cineva asigura-te ca vorba aia "gura bate fundul", da' adauga-i un nu in fata!