luni, 16 noiembrie 2009

culorile vietii



o lume gri,,un univers intunecat,,in care traim,,in care totul este efemer,,asemenea unor baloane,,care la cea mai mica atingere gresita,,vor disparea,,sa fie acestea visele noastre?idealurile pentru care ne trezim in fiecare dimineata,,care dau culoare,,si sens,,griului?dar oare cat de mult observam aceste pete de culoare?acest sens al lumii?in toata monotonia vietii,,in tot griul acesta care ne obliga sa il acceptam,,sau care`l acceptam pur si simplu,,pentru ca adevaratele idealuri,,sunt acoperite de praful fin al cotidianului,,si nu le putem vedea adevaratele sensuri,,adevaratele culori,,nu ar fi nevoie decat de o mica suflare,,pentru a ne umple universul de culoare,,de ce o copila duce aceste baloane,,sa fie coplaria perioada cea mai colorata perioada a vietii?cu sigurantza,,este locul unde totul are sens,,totul are culoare,,este timpul in care inocenta si dorinta de a descoperii sunt esentiale,,sunt ochii prin care vedem lumea doar asa cum vrem,,si nimic nu ne poate obliga sa o vedem altfel,,toate par o joaca,,care ne face placere si ne trezeste setea de a colora in continuare,,dar oare unde incetam sa ne jucam?cand incetam sa coloram?cand ne copleseste griul,,si problemele unei lumi cenusii,,ce parca nu cunoaste si nu a cunoscut niciodata culoarea,,viata,,visele,,care ne face sa devenim simpli roboti,,care fac ce li se dicteaza,,si raman blocati in monoton,,pentru ca nimeni nu le dicteaza visele,,si incep sa se adune norii,,si totul in jurul tau,,sa fie precum natura moarta,,resemnata ploilor care vor urma,,fa ca cerul tau sa fie senin,,si insorit,,si toul in jurul tau plin de viata,,
nu inceta sa te joci,,nu`ti pierde inocenta,,si atunci cand viata de zi cu zi te copleseste,,fa din ea o adiere,,care sa indeparteze praful fin de pe culorile indealurilor,,pentru ca esti liber sa iti colorezi singur lumea,,asa cum doresti,,dar nu uita,,sa iti lasi mereu,,privirea senina,,

2 comentarii:

  1. Multe intrebari si tot la fel de multe raspunsuri in postul tau, ceea ce spui tu despre copilarie si culori e ceva normal pentru ca in acea perioada nu prea avem de a face cu cotidianul si acordam atentie culorilor. Ceea ce e mai grav este ca uitam sa mai copilarim si sa vedem culoriile vietii fiind coplesiti de cotidianul gri ce ne inconjoara. De aceea trebuie sa spunem stop, acum pentru x minute sunt copil si vreau sa vad culoarile ce ma inconjoara. Trebuie sa lasam liber copilul din noi toata viata si sa nu incercam sa-l maturizam ;).

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand ne copleseste griul??...cand il lasam sa ne invadeze viata...suntem inconjurtati de culare...trebuie sa ridicam ochii si doar sa privim...cerul e albastru...iarba e verde...norii sunt albi...ploia e incolora...dar atat de rece uneori ca ne trezeste din orice visare...visele sunt multicolore...iar noi...noi cum suntem??noi suntem cum vrem...azi putem fi caracterizati de galben...maine de mov...si mereu sufletul ne este rosu!!!:)

    RăspundețiȘtergere

ce zici?