sâmbătă, 6 martie 2010

FINAL


E gol pustiu,,si canta o cioara,,
Sunt singura,,si`as vrea sa plang,,
Si e pentru a nu stiu cata oara,,
Cand vrea din lume sa pot sa fug,,
Copacul mortii scartaie,,
Vantu`l leagana,,chiar de eu`l rog,,
Sa sa opreasca,,caci mi`e frica,,
Si  frigul,,nu`l suport,,
De spini,,ma agatz,,chiar de ma intzeapa,,
Caci sangele ma incalzeste,,
Si stiu ca totu`I trecator,,la fel si eu voi trece,,
Ca sunt un simplu calator,,
In lumea asta rece,,

3 comentarii:

  1. Raspund si eu, cu o poezie usor diferita..dar in ton.

    Latra cainii la poarta
    Nimeni
    nu e acolo
    si ograda suna a pustiu;
    Frunzele ard, si le aud plangand...
    Mai scartie o fereastra..
    departe;

    Nu esti,
    nu sunt;
    Te-a inghitit pamantul intr-zi,
    cand am aflat
    intaia veste despre moarte.

    Latra cainii
    tu -- n-ai murit, dar.. te-ai dus...
    si e ca si cand n-ai fi fost
    Ma stiai pe de rost,
    iar acum
    ti-ai mutat cantecul vechi si armonica
    in alta parte..

    Cand a fost asta
    nici nu mai stiu...

    Rochia alba de dantela
    ingalbeneste trist pe un fotoliu
    si e tacer de moarte..

    Numai cainii latra la poarta,
    a pustiu

    RăspundețiȘtergere

ce zici?