E gol pustiu,,si canta o cioara,,
Sunt singura,,si`as vrea sa plang,,
Si e pentru a nu stiu cata oara,,
Cand vrea din lume sa pot sa fug,,
Copacul mortii scartaie,,
Vantu`l leagana,,chiar de eu`l rog,,
Sa sa opreasca,,caci mi`e frica,,
Si frigul,,nu`l suport,,
De spini,,ma agatz,,chiar de ma intzeapa,,
Caci sangele ma incalzeste,,
Si stiu ca totu`I trecator,,la fel si eu voi trece,,
Ca sunt un simplu calator,,
In lumea asta rece,,
Raspund si eu, cu o poezie usor diferita..dar in ton.
RăspundețiȘtergereLatra cainii la poarta
Nimeni
nu e acolo
si ograda suna a pustiu;
Frunzele ard, si le aud plangand...
Mai scartie o fereastra..
departe;
Nu esti,
nu sunt;
Te-a inghitit pamantul intr-zi,
cand am aflat
intaia veste despre moarte.
Latra cainii
tu -- n-ai murit, dar.. te-ai dus...
si e ca si cand n-ai fi fost
Ma stiai pe de rost,
iar acum
ti-ai mutat cantecul vechi si armonica
in alta parte..
Cand a fost asta
nici nu mai stiu...
Rochia alba de dantela
ingalbeneste trist pe un fotoliu
si e tacer de moarte..
Numai cainii latra la poarta,
a pustiu
frumos anima!multumescc!:*:)
RăspundețiȘtergereFoarte profund...Felicitari!
RăspundețiȘtergere