joi, 16 decembrie 2010

Mi-e dor,,

Hm,,mi-e dor cu adevarat de un singur lucru din viata asta intreaga,,si nu de scoala,,liceu sau alte chestii de genul,,de care nu-mi va fi dor niciodata,,mi-am terorizat destul atunci profesorii si n-as putea oricum sa mai retraiesc ore de mate,chimie sau d-astea enigmatice vesnic in viata mea,,
Mi-e dor de copilarie,,cand totul era frumos,,si nici o grija nu-mi umbrea zambetul,,atunci cele mai mari drame se invarteau in jurul jucariilor,,a desenelor,,a jocurilor,,si a mancarii :)) de care nu aveam pofta niciodata,,
Cand eram copil ochii-mi erau veseli mereu,,si privirea senina,,ma mai incruntam uneori cand era vorba de mers la gradi,,da-mi trecea repede,, :D
Copilaria va fi mereu cea mai frumoasa perioada din viata mea,,cand tata se juca cu mine seara,,cand mama-mi era mereu in preajma,,cand bunicul m-a invata sa joc moara,,cu boabe de porumb,,tot de la el am invatat sa joc si sah,,el mi-a facut si sanie,,si cand bunica era mereu cu rabdarea pana la Dumnezeu,dupa mine,,nu aveam nevoie de multe,,lucrurile marunte imi erau suficiente pentru a zambi mereu,,
Acum,,acestea raman doar amintiri,,peste care nu voi lasa sa se astearna niciodata,,praful fin al uitarii,,si le multumesc lor pentru toata grija si dragostea cu care mi-au indrumat pasii,,
Nici bunicul nu mai e,,mi-e atat de dor de el,,si n-am uitat inca jocurile invatat,,probabil datorta grijei si rabdarii care au stat la baza lor,,avea rabdare sa ne jucam in fiecare seara,,si grija sa ma lase sa castig pentru a-mi vedea inca odata zambetul,,nu-l voi uita niciodata,,si va fi mereu un exemplu in sufletul meu,,
Nici iarna nu-mi mai place,,si parca ieri doar nu reusa mama sa ma bage in casa de la sanius desi eram vanata la buze,,nu simteam frigul,,
Acum am cresct,,parca prea repede,,iar timpul continua sa alerge prin viata mea,,trezindu-ma brusc intr-o lume a oamenilor mari,,care nu seamana deloc cu lumea oamenilor ce m-au indrumat pana aici,,si totul ramane amintire,,
Jucariile sunt si acum asezate cu grija pe rafturi,,si desi nu ma mai joc cu ele de mult,,imi zambesc in continuare,,amintindu-mi ca o parte din mine,,va fi mereu copil

3 comentarii:

  1. Frumos postat si foarte adevarat. Trec si eu prin ce treci , diferenta este ca pt mine a ajuns sa devina o fobie , sa realizez ca nu o sa mai fie aceleasi momente , ca nu ma pot intoarce , ca nu mai pot fi copil niciodata , si asta ma sperie , sper sa fie trecator , sa ma obisnuiesc , dar este foarte greu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti amintesti de bunica ce zicea:"Andra treci in casa, ca ii noapte!" si mereu avea grija sa te imbraci gros iarna iar vara sa nu stai prea mult afara "pe pod".Iarna cand faceam trenuletul pe strada Ialomitei;)))si vara cand stateam pe pod si se adunau gandacii la neon!!Da, din pacate lucrurile astea nu stiu daca le vor trai copii din ziua de azi, tu ai fost o norocoasa si mereu inconjurata de afectiune!Am tinut la tine ca la o sora....

    RăspundețiȘtergere
  3. asa e :) multumesc frumos.dar cine esti?:D

    RăspundețiȘtergere

ce zici?