sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Nicaieri



Stau acum si privesc in gol,,nu stiu unde`mi calatoreste gandul,,si ce`mi privesc ochii,,si ceva ma tine,,nu pot sa ma misc,,un glas ma striga`n departare,,desi nu`mi pot ridica privirea de la peretele alb si gol,,care`l pictam candva`n culorile dragostei,,
Si incep sa percep lumea,,intr`un gri care devine tot mai intunecat la fiecare clipire,,si totusi inca`mi amintesc stralucirea soarelui,,desi nu pot ridica ochii spre cer,,ma indrept spre nicaieri si totul mi`e cunoscut parca,,un peisaj care era atat de viu cateva minute`n urma,,dar ceva i`a rapit suflarea,,
Nu stiu daca am ajuns la un capat d drum,,sau din cauza cetei nu vad calea,,si totusi poate sunt la o rascruce si trebuie sa aleg drumul cu ochii`nchisi,,sa`mi aleg lumea,,pe care o voi putea crea dupa placul inimii,,in care fiecare raza va avea chipul tau,,si nu va fi intuneric niciodata,,si somnul si visul,,nu`si vor avea rostul,,caci eu si tu vom fi doi visatori in lumea mea,,
Deci pornesc acum spre nicaieri pentru a`mi crea lumea,,pentru a`i da viata,,alaturi de tine,,

Un comentariu:

  1. Mersi pentru zambaret.
    O saptamana frumoasa si plina de zambete,
    Sergiu

    RăspundețiȘtergere

ce zici?