miercuri, 13 ianuarie 2010

Intuneric,,



Si mi`am daruit sufletul,,sperand ca de data asta nu mi`l va lua cineva cine nu va avea nevoie de el,,si am crezut ca fericirea exista,,si ca lacrimile nu`mi vor mai spala obrajii,,si acum sufletul mi`e singur,,si nu stiu ce trebuie sa fac,,daca trebuie sa plang,,daca trebuie sa tac,,sau daca mai am dreptul la un "Te Iubesc",,
N`am renuntat sa cred in fericire,,dar stiu ca e doar o fantasma,,vine,,sta putin,,si apoi dispare,,si as vrea sa ii mai cer macar o secunda,,in care sa`mi spuna cand va reveni,,sau macar daca va reveni,,
Vreau sa rog cerul pentru o secunda,,sa imi arate unde sta puterea,,sa`si deschida pentru o clipa toti ingerii aripile,,si sa vad seninatatea si lumina absoluta,,si as vrea ca unul din ingeri,,sa aibe kipul tau,,si sa`mi mai zambesca,,pentru ultima data,,si sa`mi aminteasca doar pentru o secunda doar tot ce a fost frumos,,
Dar cenusiul isi face loc in lumea mea,,si nici o raza de soare pare sa nu poata patrunde,,am uitat cum arata lumina,,caldura,,iubirea,,pentru ca tu le`ai luat cu tine,,si mi`a ramas doar intunericul,,frigul,,si teama,,
de ce mi`ai taiat aripile cand abia invatam sa zbor,,de ce mi`ai luat lumina,,cand abia invatam sa deschid ochii?de ce mi`ai luat sufletul cand abia invatza sa traiasca?

2 comentarii:

  1. intunericul este o perceptie a mintii... la fel ca si sentimentele... oamenii au ceva sadic in ei... iubesc dar in incostientul lor, vor sa sufere, vor sa faca pe altii sa sufere... un procedeu complex, pe care nu il inteleg... bafta la scris, postezi frumos.

    RăspundețiȘtergere

ce zici?