Știi de ce e trist? Pentru că în secunda doi a ieșirii tale pe ușă acea persoană, după ce-și pune milioanele de întrebări retorice, se metamorfozează în tot ce ți-ai putut dori toata viața.
Știi ce e cel mai trist? Că face asta involuntar, iar tu ai să te întorci, doar criminalul se intoarce mereu la locul crimei,în ziua în care ai să-i admiri toată frumusețea care era parcă prea aproape să o vezi în toata splendoarea și acum vezi mai bine parcă de la distanță când e la brațul altuia, în ziua în care toți în jurul tău vorbesc mai mult ca niciodată parcă de ea, deși până atunci era aproape insuportabilă, doar că e ziua in care ea nu mai vrea să intre în grațiile nimănui pentru comfortul cuiva, în noaptea în care îți lipsesc și mesajele sâcâitoare cu "în cât timp ajungi?" iar faptul că orice urmă a sa de pe umărul tău pare să nu fi existat vreodată te face să formezi numărul, ce nu știi e că aia e noaptea în care modul silențios al telefonului a fost activat după multe nopți în care soneria era fixată pe maximum, iar telefonul strâns la piept ca nu cumva tu să rămâi fără răspuns.
Nu e prea târziu să realizezi că ai greșit, nu e prea târziu să te întorci, nu e prea târziu să vrei să repari ce ai dărâmat singur, dar te asigur că de cele mai multe ori e degeaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ce zici?