Doar stau si privesc,,si dorm,,si visez,,si stiu ca este totul la o fractiune de secunda,,si pot pune capat cosmarului,clipind oricand,,
Dar parca e mai frumos sa visezi urat decat sa deschizi ochii la realitatea asta,,atat de trista cand oboseala`mi cutreiera venele,,si oricata cafea as turna in mine,,imi da cu rest,,
Sunt obosita,,somnul e cea mai grea boala de care sufar,,stiu ca nu se vindeca,,si recidiveaza ori de cate ori nu tin ochii inchisi destul,,si ma chinul sa privesc intunericul diminetii inca o data printre genele`mi amortite,,
Iar privirea mi`e goala si cerseste parca inca o secunda de liniste,promitand ca apoi cand voi deshide ochii acestia nu`mi vor mai fi gri,,n`o cred,,trupu,si el amortit imi confirma faptul ca ma minte,,dar ma misc greoi spre o noua zi,,in care gandul mi`e la patul moale si cald,satul de mine,,o noua zi in care privesc prin toate imaginile ce se deruleaza prea redepe parca prin fata un ochi obositi,,o noua zi in care doar inertia ma misca,,iar eu,,dorm,,
Incurc ziua cu noaptea de multe ori,,si nu reusec sa`mi explic faptul ca uneori sunt in culmea puterilor,,si ma trezesc brusc aterizata intr`o amortire continua,,
Probabil,,sunt unul din oamenii care s`au nascut obositi,,si traiesc pentru a ma odihnii,,iar acum somnul meu a recidivat,,si`mi cere ochii,,pentru a le reda stralucirea,,
E cald,,moale,,liniste,,shhhh,,ma tratez,,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ce zici?