Alerg acum cu ochii`nchisi,,
E fum si frig,,si`as vrea sa tip,,
Si vreau sa zic,,un ultim cuvant,,
Dar ceva mi`a strivit buzele,,
Si simt sangele cald cum aluneca usor,,
Si`mi incalzeste nefiintza,,si`mi raneste obrajii,,
Caci imi plange sufletu,,
Isi neaga efemeritatea,,si`si cauta disperat,,
Inocetza,,eternitatea,,
Si cauta sa isi inaltze aripile catre lumina,,
Aripi frante de Viatza,,
Si vrea sa atinga Paradisul,,din care a decazut atunci cand a crezut in azi,,maine,,viitor,,
Stie unde gaseste implinirea,,
Dar nu are putere sa infrunte negura,,
Nu poate sufla scrumul,,pentru a patrunde lumina,,
Acum aripile nu mai stralucesc in razele diminetzii,,
Caci nu se vad de griul care cuprinde lumea,,
Si un gand ma apasa,,
Si un semn de intrebare ma impinge
De ce sa fug?
Deschid ochii,,si vad ca m`am oprit pe marginea prapastiei,,
Si aripile m`au inaltzat dincolo de ce puteam sa vad
Pentru ca am privit dincolo de zidul care imi ingradea sufletul,,
Am sperat dincolo de apus,,
Si am visat chiar si in cel mai crunt cosmar,,
AM INVATZAT SA INTELEG VIATA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ce zici?