Monologul Trecutuli

M`am intors cateva momente pentru a-l asculta, acum avea o voce blanda chiar si cand imi amintea momentele in care eu urlam de fericire sau tristete..l-am privit cu un zambet pierdut si mut..Si pare acum a fi cea mai frumoasa parte a vietii mele, de ce? Simplu..pentru ca m-a invatat sa il vad cu calm si amuzament uneori, cand imi vorbea de durerea de atunci..Mi-a aratat ca abia acum incep sa inteleg cuvinte ca "greu".."dragoste".."durere".."fericire"..."sacrificiu" sau "noroc"... Mi-a derulat usor fiecare moment care inca traieste in el si o sa traiasca mereu intr-o parte din mine..M-a facut sa inteleg ca eu sunt aceeasi, poate putin mai puternica dar totusi suficient de slaba pentru a pierde iar si iar unele "partide" pe care prezentul si viitorul urmeaza sa le extraga din el, dar m-a facut sa accept aceste infrangeri pentru ca am inteles ca nimic nu e mai presus de dragoste iar unele persoane chiar trecatoare fiind in viata mea, nu le uit niciodata si sentimentele ingropate de vii nu mor nicioadata..Iar intelegand acestea ma pot considera o invingatoare, pentru ca victoria nu e a celor ce castiga calcand peste cadavre ci a celor ce au pierdut desi s-au folosit de toate "armele" fara a "ranii mortal" pe altii..
Am inteles si ca durerea mica te face sa urlii din toata fiinta, iar durerea imensa, te lasa mut amintndu-mi cum plangeam uneori fara a scoate macar un suspin si intelegand acum de ce..
Mi-a aratat ca fericirea adevarata, nu se striga in gura mare ci se simte in suflet si te face sa zambesti fara ca ceilalti sa inteleaga de ce radiezi si asa este, fericirea impartasita cu cine nu trebuie o sa se stirbeasca de invidia si indoiala lor...
Mi-a aratat cat sunt de norocoasa pentru simplu fapt ca cel putin unei persoane ii pasa cu adevarat de mine si pentru simplul fapt ca cerul liber nu mi`e acoperis si m-a invatat totodata sa apreciez asta, simtind neputinta, teama si tristetea oamenilor mai putin norocosi decat mine. Norocul nu sta in masina in care te urci, in conturile din banca, in hainele pe care le porti sau in marimea locului caruia ii spui "acasa", norocul sunt cei din jur carora le pasa cu adevarat de tine pentru ca ei o sa te ridice la greu iar bogatia cea mai de pret e familia, restul sunt cel mult bucurii de moment.
Are perfecta dreptate in tot ce mi-a amintit si m-a conturat frumos, bland, lasandu-ma sa ma slefuiesc singura..