luni, 2 aprilie 2012

Monologul Trecutuli

M`am intors cateva momente pentru a-l asculta, acum avea o voce blanda chiar si cand imi amintea momentele in care eu urlam de fericire sau tristete..l-am privit cu un zambet pierdut si mut..Si pare acum a fi cea mai frumoasa parte a vietii mele, de ce? Simplu..pentru ca m-a invatat sa il vad cu calm si amuzament uneori, cand imi vorbea de durerea de atunci..Mi-a aratat ca abia acum incep sa inteleg cuvinte ca "greu".."dragoste".."durere".."fericire"..."sacrificiu" sau "noroc"... Mi-a derulat usor fiecare moment care inca traieste in el si o sa traiasca mereu intr-o parte din mine..M-a facut sa inteleg ca eu sunt aceeasi, poate putin mai puternica dar totusi suficient de slaba pentru a pierde iar si iar unele "partide" pe care prezentul si viitorul urmeaza sa le extraga din el, dar m-a facut sa accept aceste infrangeri pentru ca am inteles ca nimic nu e mai presus de dragoste iar unele persoane chiar trecatoare fiind in viata mea, nu le uit niciodata si sentimentele ingropate de vii nu mor nicioadata..Iar intelegand acestea ma pot considera o invingatoare, pentru ca victoria nu e a celor ce castiga calcand peste cadavre ci a celor ce au pierdut desi s-au folosit de toate "armele" fara a "ranii mortal" pe altii..
Am inteles si ca durerea mica te face sa urlii din toata fiinta, iar durerea imensa, te lasa mut amintndu-mi cum plangeam uneori fara a scoate macar un suspin si intelegand acum de ce..
Mi-a aratat ca fericirea adevarata, nu se striga in gura mare ci se simte in suflet si te face sa zambesti fara ca ceilalti sa inteleaga de ce radiezi si asa este, fericirea impartasita cu cine nu trebuie o sa se stirbeasca de invidia si indoiala lor...
Mi-a aratat cat sunt de norocoasa pentru simplu fapt ca cel putin unei persoane ii pasa cu adevarat de mine si pentru simplul fapt ca cerul liber nu mi`e acoperis si m-a invatat totodata sa apreciez asta, simtind neputinta, teama si tristetea oamenilor mai putin norocosi decat mine. Norocul nu sta in masina in care te urci, in conturile din banca, in hainele pe care le porti sau in marimea locului caruia ii spui "acasa", norocul sunt cei din jur carora le pasa cu adevarat de tine pentru ca ei o sa te ridice la greu iar bogatia cea mai de pret e familia, restul sunt cel mult bucurii de moment.
Are perfecta dreptate in tot ce mi-a amintit si m-a conturat frumos, bland, lasandu-ma sa ma slefuiesc singura..

6 comentarii:

  1. Subscriu tuturor ideilor pe care le-ai exprimat aici. Imi place legatura dintre ele si faptul ca toate duc cumva catre faptul ca 'fericirea adevarata nu se striga in gura mare, ci se simte in suflet si te face sa zambesti fara ca ceilalti sa inteleaga de ce radiezi'. Total de acord :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cat de superb te-ai exprimat. :)

    Criss

    RăspundețiȘtergere
  3. Mare dreptate ai! Asa este, fericirea si norocul sunt percepute distorsionat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna ziua,

    Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

    Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
    Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

    dumitru_gabriela31@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere

ce zici?