Singuratate,,

Iar,,da iar una din zilele acelea in care ma simt ca si cum as fi singura fiinta de pe fata pamantului si totul e anapoda,,des nu sunt singura,,nici practic nici teoretic,,am in jurul meu multi oameni care ma iubesc care`mi poarta grija si care sunt mereu langa mine,,dar totusi,la fel de practic si teoretic ma smt al draq de singura. Acum inteleg de ce eu,am fost copilul care nu si`a dorit niciodata sa creasca nu am zis niciodata "vreau sa fiu mare",dubios nu?Stiam doar ca se va intampla si stiam ca atunci,vreau sa fiu soferita,frumoasa meserie nu?NU! Sunt si mare,,sunt si soferita,,si tot degeaba,,se pare ca nu pot depasii singuratatea care`mi streseaza creierii uneori,,apare asa din senin,si ma imobilizeaza,brusc!Nu mai am chef de nimic,nimic nu mai imi e pe plac si culmea,nici chef sa ies dintre 4 pereti n`am,dar nici chef sa stau,char cred uneori ca eu bantui singuratatea. Sunt singura la parinti,adica ma rog,relativ, mai am un catel caruia`i zic "frate`meu" si o pisica,adoptata de aproape 2 ani,deci nu`i zic nici cum.Cand eram copil nu puteam fi adusa in casa nici cu slujbe,mereu ziceam "imediat",care la mine era nemasurabil,cred ca de atunci ma feream sa fiu singura si se pare n`am reusit nici pana acum sa descopar cum se face. Imi place sa cred ca sunt momentele mele de repaos si cugetare, dar care repaos cand am o stare nevrotica si care cugetare cand nici eu nu`mi mai aud gandurile? Nu stiu,nu stiu multe dar cand cred ca am gasit raspunsuri la lucruri necunoscute,Dumnezeu imi schimba intrebarile, dar intrebarea cu singuratatea pare a nu avea raspuns,,oricum am  sa incerc din rasputeri mereu, sa ma feresc de singuratate,,pentru ca altfel risc sa`mi fac prieteni imaginari si zambareti,,iar soarele de primavara sper sa`mi fie un bun antidot,,