Eu si demonii mei

Nu stiu daca s-a intrebat cineva, candva, cati demoni traiesc in el. Da, demoni. Eu am trei, bine am mai

multi, dar astia trei sunt cei mai grei. Primul si cel mai important as spune e ratiunea, asta ma chinuie rau si nu se lasa pana nu despica firu-n patru..patru sute, pana nu ajunge la logica lucrurilor nu o pot sa la pace cu el de nici o culoare. Era cel mai mare dusman al meu la un moment dat, dar apoi am invatat sa convietuim si nu de putine ori am ajuns sa ii multumesc. M-a impins de multe ori la dorinta de razbunare, la fel de multe ori i-am sartisfacut-o, ba chiar uneori i-am aratat ca sunt capabila de mult mai mult decat credea el. M-a impins de destule ori la ignoranta si la un moment dat il ignoram chiar si pe el. Si nu in ultimul rand m-a tinut strans de mana de suficiente ori, incat azi, sa par cel putin inca, intreaga la minte. Al doilea e iubirea, aia crunta nu asa "sunt indragosita de viata" gen. Asta se afla in stare letargica de multe ori, dar de la fel de multe ori m-a pus in situatii la care nu m-as fi astepta, placute si mai putin placute dar mi-a jurat ca intr-o zi, cand el o sa vrea, o sa-i vand sufletul...inca astept si e singurul caruia l-as vinde. M-a lasat sa plang de atatea ori incar uneori si el se mira ca mai am lacrimi, m-a ridicat pe cele mai inalte culmi ale fericirii..partea trista e ca m-a cam uitat acolo si a luat scara la plecare iar aterizarea mea a fost cam fortata de fiecare data, dar si-a intins o mana, sa-mi dea o palma dupa ceafa sa ma trezeasca la realitate de fiecare data si m-a facut sa rand amintindu-mi "tampit-o n-a venit inca momentul, cand o sa vina, fii sigura ca o sa fie cineva sa te tina de mana la coborare". Iar al treilea e cel mai viclean si am inteles ca se numeste ceva de genul "al saselea simt". Asta incurca itele cel mai rau celor dinaintea lui. Asta m-a educat si mi-a dezvoltat instinctele. Primul instinc in general. Bine, pe el in urasc. Mereu cand credeam ca apele s-au linistit imi trimitea o adiere care ridica valul adevarului. Si-l urasc pt ca mereu mi-a aratat realitatea cand ma imbatau ailalti doi. M-am obisnuit cu ei, cand se inteleg nu le-as mai da drumul, dar cand se iau la harta devine un fel de triunghiul bermudelor unde risc sa ma pierd...dar intr-un final realizez ca sunt doar ei, facand misto de mine...tinandu-ma intr-o continua stare de evolutie si am inteles n-as fi ajuns nicaieri fara ei...rationati cu iubire, iubiti cu ratiune si niciodata, dar NICIODATA nu va indoiti de al saselea simt..