Timpul,,lumea,,oamenii,,

Timpul m`a adus in lume,,intre oameni,,a fost timpul meu sa`mi croiesc cararea,,nu`mi trebuia atunci nimic,doar atentie si grja,,dar mi`am dorit atunci sa cresc,,ca oamenii,,fara a sti ca aerul va ajunge sa ma sufoce,,fara a ma gandi ca lumea e prea mare,,inclusiv pentru oamenii mari,,si fara a baga de seama ca timpul doar trece,,fara sa`i pese de trecerea mea prin el,,si fara a astepta sa invat,,lasandu`ma in grija oamenilor,,care preocupati de grijile lor,,bantuie lumea aspirand la un timp mai bun,si la o clipa`n plus,,
Omenii judeca,,uitand de judecata lor,,si cand te astepti sa primesti o mana,cazi,,mainile lor,,fiind intinse si ele spre lume,,dar lumea nu`ti da,doar asteapta sa primeasca putin din sufletele noastre,,
Oamenii nu stiu cand lacrimile`mi spala timpul si cand n`am forta de a`mi ridica fata spre lume,iar ochii le sunt goi in alergtura lor prin timp,,de aceea am invatzat cand e timpul pentru un machiaj,ca zambetu`mi perfect sa cutreiere lumea,,si pentru ca oamenii sa ma numeasca "norocoasa",,chiar daca la coborarea zilnica de pe scena timpului,in culisele lumii,,si eu ca oamenii,,sunt ratacita,,uitandu`mi rolul,,atunci poate picaturile ochilor mei sunt cel mai bun demachiant,,si luna doar imi vegheaza in tihna lumea,,iar soarele`mi sopteste dimineatza,,"E TIMPUL TAU,LUMEA NU ASTEAPTA OAMENI CE SE PIERD!"